Origini nord-europene

Cașca demonstrează o influență de la căștile de cavalerie romane anterioare și, de asemenea, de la căștile suedeze dintr-o epocă similară cu cea a înmormântării de la Sutton Hoo. Legătura cu Suedia și Scandinavia poate fi observată într-o serie de alte elemente, inclusiv în scutul de la Sutton Hoo și în coarnele de băut. Aceasta ne amintește că Anglia de Est a fost țărmul vestic al unei culturi germanice care s-a răspândit în jurul Mării Nordului.

Replica coifului de la Sutton Hoo prezintă genul de detalii rafinate care ar fi fost văzute pe cel real. Coiful poate fi interpretat ca un echipament de război, ca un simbol al statutului, ca un indiciu despre unele dintre credințele anglo-saxonilor și ca un triumf al măiestriei.

Călători și comercianți

Oamenii înmormântați la Sutton Hoo nu numai că erau strâns legați de vecinii lor scandinavi, dar erau în mod clar implicați în călătorii și comerț pe distanțe uriașe. Granatele care decorează multe dintre comori proveneau cel mai probabil din Sri Lanka și existau, de asemenea, obiecte din Imperiul Bizantin, din Egipt și din întreaga Europă.

Noua credință

Datarea monedelor ne ajută să localizăm înmormântarea în jurul anului 625 d.Hr., o perioadă de schimbări politice și religioase în întreaga Anglie. Unele dintre bolurile de argint găsite în cameră prezintă un decor în formă de cruce, sugerând probabil o origine creștină, iar o pereche de linguri de argint poartă numele „Saulos” și „Paulos”, ceea ce pare a fi o referire la povestea creștină a convertirii lui Saul pe drumul spre Damasc.

Înmormântarea unui mare om într-o corabie, înconjurat de însemnele sale regale, este în mod clar un ritual precreștin – practicile de înmormântare se vor schimba enorm după convertirea la creștinism. Imaginea, fără îndoială creștină, de pe comori spune o poveste diferită și s-ar părea că înmormântarea de la Sutton Hoo a avut loc într-un moment crucial de schimbare fundamentală în Anglia timpurie, de la credința în vechii zei la o nouă credință.

.