Cei mai mulți dintre noi folosim întrebările ca un cadru pentru a conduce un grup de studiu biblic. Este posibil să examinăm mai multe întrebări în căutarea celei perfecte pentru studiul respectiv. Cum determinăm dacă o întrebare este bună sau nu? Iată cinci caracteristici care alcătuiesc o întrebare bună.

1. Strategică

Un plan de predare bun va avea întrebări plasate strategic, astfel încât întrebarea potrivită să fie pusă la momentul potrivit, pentru motivele potrivite. O întrebare poate invita cursantul să intre în procesul de învățare (de ce ar trebui să studiez acest lucru?), poate defini un punct de interes pentru grup (care este problema pe care o vom examina?), poate direcționa descoperirea cursantului (ce spune?), poate ajuta cursantul să proceseze conținutul (ce înseamnă?) sau poate provoca cursantul să pună în practică ceea ce a descoperit (ce trebuie să fac acum?). Aceste cinci acțiuni au loc, de obicei, în ordinea enumerată. Întrebările bune fac parte dintr-un set mare de întrebări care îl fac pe cel care învață să treacă prin procesul de învățare, astfel încât acesta să poată acționa.

1. Deschise, dar cu direcții

Întrebările deschise necesită mai mult decât un răspuns de tip „da” sau „nu”, un răspuns de mai multe ori sau un răspuns de genul Isus/rugați-vă/citiți Biblia. Întrebările închise își au locul lor, atâta timp cât sunt urmate de o întrebare deschisă care necesită gândire și reflecție. În același timp, întrebările bune au în vedere o direcție. Întrebarea: „Ce îți iese în evidență în acest pasaj?” poate genera discuții, dar această întrebare nu are o direcție și încalcă regula strategică. A pune o întrebare de genul: „Semeni mai mult cu Maria sau cu Marta?” și a indica factorii care justifică alegerea este o întrebare închisă (mai mult cu Maria sau cu Marta), dar deschide ușa pentru o întrebare deschisă (prin indicarea factorilor). Aceasta presupune ca persoana să identifice cine sunt Maria și Marta, ce le diferențiază și cu care dintre ele se identifică cel mai mult și de ce. S-ar putea ghici că următoarea întrebare din acel set va analiza cuvintele pe care Isus le-a avut pentru amândouă și modul în care acest lucru se aplică persoanei care a răspuns.

1. Ghidate, dar nu conducătoare

Întrebările ghidate ajută la menținerea discuției și a lecției pe drumul cel bun. Îndrumăm grupul spre înțelegerea unui adevăr sau a unui concept specific, astfel încât acesta să răspundă pe baza acelei înțelegeri specifice. Nu îi conducem să dea același răspuns prescriptiv. Iată un exemplu de întrebare ghidată, dar conducătoare: „Nu credeți că ar trebui să urmăm directiva lui Pavel și să oferim sprijin financiar pentru organizația locală de plasament a orfanilor?”. În acest exemplu, persoana chiar nu poate spune „nu” fără să arate rău. Iată un exemplu de întrebare ghidată, dar nu conducătoare: „Cum putem avea grijă în mod activ de orfanii și văduvele din comunitatea noastră astăzi?”. Persoanele care răspund la această întrebare pot sugera sprijinirea unei organizații locale sau pot propune acțiuni pe care nu ne-am fi gândit niciodată să le punem în fața grupului.

1. Încurajați niveluri mai înalte de gândire

Nu toate întrebările sunt create la fel. O întrebare care facilitează gândirea critică și procesarea este mai valoroasă decât o întrebare de tipul „am înțeles” (întrebări care, de obicei, se bazează pe fapte și reprezintă o repetare a conținutului prezentat de către conferențiar). Gândirea critică adaugă amploare și profunzime discuției și lecției. Iată o întrebare de tipul „am înțeles”: „De câte ori a folosit Pavel cuvântul „crede” în acest pasaj?”. Nu este nevoie de multă gândire pentru a răspunde la această întrebare. O întrebare mai bună ar putea fi: „Care este semnificația folosirii de către Pavel a cuvântului „crede” în acest pasaj și cum se compară cu modul în care a folosit acest cuvânt în capitolul anterior?”

Un cuvânt de precauție aici. Uneori confundăm înlocuirea noastră sau a sentimentelor noastre într-o scenă biblică cu încurajarea unor niveluri superioare de gândire. Întrebări precum: „Cum crezi că s-a simțit Iosif?”, „Dacă ai fi fost în locul lui Iosif, ce ai fi făcut?” și „Cum te face să te simți acest eveniment?” reflectă lenea noastră de a elabora întrebări bune. „Când te-ai confruntat cu o situație similară?”, „Cum s-au comparat emoțiile tale cu emoțiile exprimate de Iosif?” sau „Cum s-a comparat răspunsul tău cu cel al lui Iosif?” sunt genul de întrebări care stimulează niveluri mai înalte de gândire.

1. Împuternicește

O întrebare bună va împuternici cursantul să gândească și să devină o parte activă a procesului de învățare/descoperire. Acordăm permisiunea de a explora, de a descoperi, de a organiza, de a postula și de a procesa. Unul dintre motivele pentru care o prelegere poate fi sufocantă este faptul că cursantului i se dă rareori permisiunea (împuternicirea) de a face ceva mai mult decât să asculte. Cursanții trebuie să știe că este în regulă să meargă dincolo de fapte pentru a ajunge la semnificația și aplicarea unui anumit adevăr. Întrebările bune îi pun în situația de a face acest lucru.

Utilizând aceste cinci repere, cum evaluați întrebările pe care le-ați pus în ultimul grup de studiu biblic pe care l-ați condus? Ce schimbări trebuie să faceți în ceea ce privește tipurile de întrebări pe care le includeți în planul grupului dumneavoastră?