William F. Friedman și Elizebeth S. Friedman
William F. Friedman și Elizebeth S. Friedman, în întregime, respectiv, William Frederick Friedman și Elizebeth Smith Friedman, născută Elizebeth Smith, (respectiv, născută la 24 septembrie 1891, Chișinău, Rusia – decedată la 2 noiembrie 1969, Washington, D.C., S.U.A.; născută în 1892, Huntington, Indiana, S.U.A. – decedată la 31 octombrie 1980, Plainfield, New Jersey), criptologi americani care au contribuit la descifrarea codurilor inamice din Primul și al Doilea Război Mondial.
William Friedman era încă un copil când familia sa a emigrat în Statele Unite; a studiat genetica la Universitatea Cornell (B.S., 1914). Elizebeth Smith s-a specializat în limba engleză la Hillsdale (Michigan) College (B.A., 1915). S-au cunoscut la Laboratoarele Riverbank (Geneva, Illinois), unde amândoi s-au implicat în cele din urmă în criptologie, lucrând adesea pentru guvern la decodarea mesajelor diplomatice. În 1917-18, William a servit în armata americană, parțial în Franța, analizând cărțile de coduri germane.
După război, în 1921, soții Friedman (se căsătoriseră în mai 1917) s-au mutat la Washington, D.C., unde, de-a lungul anilor, Elizebeth Friedman a lucrat pentru mai multe departamente guvernamentale, în special descifrând codurile folosite de contrabandiștii de rom și alți contrabandiști, iar William Friedman, în cadrul Departamentului de Război, a devenit criptoanalist șef în cadrul Signal Intelligence Service, conducând în special echipele care au descifrat diverse coduri japoneze, inclusiv, în cele din urmă, cifrul mașinii Purple inițiat de Japonia în 1939. După cel de-al Doilea Război Mondial, William Friedman a lucrat o vreme pentru Agenția Națională de Securitate, iar Elizebeth Friedman pentru Fondul Monetar Internațional.
William Friedman a scris The Index of Coincidence and Its Applications in Cryptography (1922), una dintre lucrările standard în materie de nomenclatură și clasificare a cifrului. Împreună, soții Friedman au scris lucrarea The Shakespearean Ciphers Examined (1957), în care au negat presupusa paternitate a lui Francis Bacon asupra pieselor și sonetelor lui William Shakespeare.