„I’m A Gizzard”: The Vaudeville Comedy of Weber and Fields

Imigranții și afro-americanii au conturat în mod decisiv o cultură populară urbană multietnică la sfârșitul secolului al XIX-lea, construită în mare măsură pe apariția vodevilului. Vaudeville a îmbinat comedia slapstick, menestrelii de culoare și cântecele sentimentale într-o tocană culturală bogată și foarte populară. Printre cei mai de succes practicanți ai vodevilului s-au numărat doi cântăreți și comici evrei de pe străzile rele din Lower East Side din Manhattan, Joe Weber și Lew Fields. Rutinele lui Weber și Fields prezentau de obicei stereotipuri largi despre imigranții germani: Fields l-a interpretat pe „Meyer”, șmecherul german isteț care voia să-l „păcălească” pe „Mike” al lui Weber, prostul nou-venit „olandez”. La apogeul popularității lor, în 1904, Weber și Fields au înregistrat acest număr popular, „The Hypnotist”, pentru a fi comercializat. În mod ironic, la doar câteva luni după înregistrarea acestui număr, echipa Weber și Fields s-a destrămat, punând capăt la aproape trei decenii de spectacole publice, cea mai lungă perioadă de timp a oricărei echipe din teatrul popular american.

Listen to Audio: Your browser is unable to play the audio element. Încercați să actualizați la cea mai recentă versiune a browserului dumneavoastră.

„The Hypnotist”

Lew Fields: Ha, ha. Ce mai faci, Mike?

Joe Weber: Bună, Meyer.

Fields: Spune, Mike.

Weber: Ce?

Fields: Ți-am spus ce am fost?

Weber: Ce este?

Fields: I’m, I’m, I’m, I’m a mesmerist.

Weber: Un ce?

Fields: Un mesmerist.

Weber: Ce este asta?

Fields: Stii … … o moarta.

Weber: O burta?

Fields: Da. Pot, pot, pot să mă uit la tine, iar tu să închizi ochii și să te fac să faci ceea ce nu vrei să faci.

Weber: Oh, vrei sa spui un tipmohist?

Fields: Un tipmohist , asta e ideea. Da.

Weber: Ah, înțeleg.

Fields: Ați făcut-o vreodată?

Weber: Nu, nu mi s-a făcut niciodată.

Fields: Pot să o fac.

Weber: Să încercăm pe el.

Fields: Sigur, sigur. Uită-te la mine. Acum, închide ochii. Acum, deschide gura. Acum închide ochii. Deschide gura. Închide ochii!

Weber: Oh nu, nu, nu. Am avut asta deja.

Fields: Ce?

Weber: Știu jocul ăsta: închide ochii și deschide gura.

Fields: Nu, nu. Ăsta nu e un joc. Uite, uită-te la mine. Acum, închide ochii. Stai nemișcat . . . . . Simți ceva?

Weber: Ai un furtun în gură?

Fields: Nu, Doamne, nu. Uită-te după lumină.

Weber: Cine face asta?

Fields: Face ce?

Weber: Cu soția lui?

Fields: Gracious! Acum aici, stați aici. Acum uită-te la mine. Acum închide ochii. Acum Mike, gândește la fel ca mine.

Meyer: Dacă fac asta, suntem concediați.

Fields: Gracious. Vrei să mă asculți, te rog? Cum pot să am putere asupra ta, dacă nu stai și nu asculți? Acum, închideți ochii. Acum Mike, te-am prins.

Meyer: Mă poți avea.

Fields: Eu nu te vreau. Acum, când vei deschide ochii, îți vei imagina că vei călători în trenul secolului XX. Trenul merge foarte repede, așa că ține-te de curea. Deschide ochii. Brrrrp! Ai plecat. Ești în Chicago! Ești în Cincinnati! Ești în Pittsburgh! Ești în Baltimore! Ești în Washington! Ești în Philadelphia! Ești în Paterson! Ești în New York! Ești în New York! Ești în New York! Mike, Mike! Ieși din Paterson! Mike! Mike! Ascultă-mă, Mike! Mike, te rog, ascultă-mă! Cinci, nu-l pot scoate din Paterson. Mike! Mike! Trebuie să aibă o fată în Paterson. În regulă, în regulă, în regulă, în regulă.

Meyer: Ahhhh.

Fields: Ha, ha. Mă bucur că ai venit la. Ei bine, ce părere ai despre asta?

Meyer: Te-am păcălit: Am fost în Brooklyn tot timpul!