Când Jane Goodall a ajuns pentru prima dată la Gombe Stream Game Reserve, în ceea ce este acum Tanzania, în 1960, se știau puține lucruri despre lumea cimpanzeilor. Dar secretara în vârstă de 26 de ani avea să facă descoperiri revoluționare prin observațiile sale imersive și neortodoxe, chiar dacă descoperirile sale au fost luate în derâdere de oamenii de știință la început.

De fapt, abordarea lui Goodall – și lipsa de pregătire academică formală – au fost esențiale pentru metoda ei de a înregistra trăsăturile de personalitate și de a-și numi subiecții, mai degrabă decât de a-i număra, așa cum dicta tradiția de la acea vreme.

Goodall nu și-a putut permite o facultate, așa că a urmat cursuri de secretariat

Născută la Londra, Goodall era de mult timp fascinată atât de Africa, cât și de animale, spune Anita Silvey, autoarea cărții Untamed: The Wild Life of Jane Goodall (Viața sălbatică a lui Jane Goodall). Cărțile Tarzan, care, desigur. prezentau un personaj numit Jane, și cărțile Dr. Dolittle erau favorite.

„Când aveam 10 ani, visam să merg în Africa, să trăiesc cu animalele și să scriu cărți despre ele”, a declarat Goodall pentru CNN în 2017. „Toată lumea râdea de mine pentru că eram doar o fetiță, nu aveam niciun ban – cel de-al Doilea Război Mondial făcea ravagii.”

Neputându-și permite să meargă la facultate și încurajată de mama ei să învețe dactilografierea și contabilitatea, Goodall și-a căutat un loc de muncă stabil, urmând cursurile unei școli de secretariat.

„Avea nevoie să se întrețină, iar ea și familia ei au considerat că, cu o pregătire de secretariat, va putea obține întotdeauna un loc de muncă”, spune Silvey.

Leaky a fost atrasă de abilitățile de observație ale lui Goodall

Dar Goodall a găsit munca de birou plictisitoare, iar când o prietenă a invitat-o într-o excursie prelungită la ferma familiei sale de lângă Nairobi, Kenya, a petrecut timp ca chelneriță pentru a câștiga bani pentru călătorie. La 23 de ani, a ajuns și, la scurt timp, i s-a oferit un loc de muncă alături de celebrul paleoantropolog Louis Leakey la un muzeu de istorie naturală. Leakey, potrivit National Geographic, a crezut că lipsa de pregătire științifică formală a lui Goodall, împreună cu pasiunea ei pentru animale, ar face din ea alegerea potrivită pentru a studia viața socială a cimpanzeilor de la Gombe, iar Jane a fost entuziasmată de idee.

„El voia pe cineva observator și nu orbit de teoria științifică”, spune Shivey. „Când a plimbat-o pe Jane cu un Jeep, a descoperit că ea putea să vadă și să numească toate animalele din zonă”.

Un alt test: Leakey i-a dat lui Goodall un pachet de cărți și a întrebat-o care sunt negre și care sunt roșii, văzând doar spatele cărților. „Ea nu a putut să-i spună, dar i-a arătat toate colțurile îndoite”, spune Shivey. „El făcuse acest test de multe ori, de multe ori cu bărbați, care nu vedeau colțurile îndoite. În general, Leakey credea că femeile sunt mai observatoare decât bărbații și a ales trei femei (Goodall, Birutė Galdikas și Dian Fossey) pentru a cerceta cimpanzeii, urangutanii și gorilele.”

În cartea sa din 2010, Jane Goodall: 50 de ani la Gombe, Goodall notează că, deoarece nu a urmat cursurile unei facultăți, Leakey a avut probleme în a găsi finanțare pentru cercetare.

„În cele din urmă, totuși, a obținut o bursă de șase luni de la Leighton Wilkie, un om de afaceri din Des Plaines, Illinois, interesat de evoluția umană”, scrie ea. „Autoritățile britanice refuzaseră să lase o tânără fată să meargă singură în pădure – așa că mama mea, Vanne, s-a oferit să mă însoțească.”

În 1960, Goodall și-a început observațiile, dându-le cimpanzeilor nume, cum ar fi Goblin, Freud și Frodo.

„Ea a adoptat o abordare neortodoxă, scufundându-se în habitatul lor, experimentând societatea lor complexă ca un vecin, mai degrabă decât ca un observator distant, și sfidând convenția științifică, dându-le nume în loc de numere”, potrivit Institutului Jane Goodall. „Ea a ajuns să îi înțeleagă nu doar ca specie, ci și ca indivizi cu personalități, minți complexe, emoții și legături pe termen lung. Descoperirile ei cu privire la practicile de fabricare a uneltelor de către cimpanzei rămân una dintre cele mai importante descoperiri din lumea primatologiei.”

În ciuda faptului că nu avea o diplomă de licență, Goodall și-a obținut în cele din urmă doctoratul

Cu influența lui Leakey, potrivit lui Shivey, Goodall a intrat într-un program de doctorat la Universitatea Cambridge în 1962, fără o diplomă de licență – una dintre puținele care au făcut acest lucru, deși nu a fost tocmai entuziasmată de acest lucru.

„Am făcut această teză doar de dragul lui Leakey”, a declarat Goodall pentru BBC. „Niciodată nu am avut ambiția de a fi om de știință și de a face parte din mediul academic.”

Potrivit BBC, a fost tratată cu condescendență de colegii ei de clasă, în majoritate bărbați, pentru că le-a dat cimpanzeilor nume și personalități. „Nu le-am dat personalități, doar le-am descris personalitățile”, a declarat ea pentru sursa de știri. „Unii oameni de știință chiar au spus că trebuie să-i fi învățat (să folosească unelte). Ar fi fost fabulos dacă aș fi putut face asta.”

Și, după cum a spus ea în timpul summitului One Young World 2019 de la Londra, metodele ei de cercetare au fost adesea respinse la Cambridge.

„Nu poți să-ți împărtășești viața într-un mod semnificativ cu un câine, o pisică, un iepure și așa mai departe și să nu știi că profesorii s-au înșelat”, a spus ea, potrivit CNBC. „Iar acum, inteligența animalelor, în special, este ceva de care oamenii sunt cu adevărat interesați.”

Goodall a obținut un doctorat în etologie, știința comportamentului animalelor, în 1966, și și-a continuat cercetările la Gombe timp de încă 20 de ani.

„La acel moment, ea era cel mai important cercetător în domeniul cimpanzeilor din lume”, spune Shivey. „Când teza ei de doctorat a fost prezentată comisiei (fără a se preciza un nume), unul dintre membri a spus că trebuia trimisă lui Jane Goodall, pentru că ea știa mai multe despre cimpanzei decât oricine altcineva.”

.