Mulți dintre noi înțeleg greșit ce este iertarea, așa că gândul de a renunța la greșelile care ne-au fost făcute sună îngrozitor, chiar dureros. Cu toate acestea, este important să știm că atunci când vorbim despre faptul că nu ne agățăm de ofensă, nu ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic. Am vorbit cu mentorul meu (care este și terapeut), Bill Gaultiere, despre acest lucru cu ani în urmă, iar el mi-a împărtășit trei lucruri pe care iertarea nu le reprezintă. Cred că este important să le înțelegem înainte de a vorbi despre ce este cu adevărat iertarea.

În primul rând, iertarea nu înseamnă a scuza. A fi milostiv nu înseamnă să cauți o modalitate de a-l lăsa pe celălalt să scape de răul pe care l-a făcut. Nu înseamnă să spui: „ei bine, au făcut tot ce au putut” sau „pur și simplu nu se simțeau prea bine în acel moment”.

În al doilea rând, a ierta nu înseamnă a trece cu vederea. Nu înseamnă a spune: „Oh, mă voi preface că acest lucru nu se întâmplă chiar acum” sau „va fi mai ușor dacă voi privi în altă parte”.

În al treilea rând, și acesta este cel mai important, iertarea nu înseamnă să uiți. Uitarea este unul dintre cele mai rele lucruri pe care le poți face atunci când ai fost rănit. Când încerci să uiți ceva rău care ți-a fost făcut, sfârșești prin a-l plasa într-o parte inconștientă a corpului și a minții tale, unde are potențialul de a-ți face mult rău. De fapt, cea mai mare parte a iertării constă în a-ți aminti – să-ți amintești cât de rău ai fost rănit și cât de aspru și nedrept ai fost tratat. Este important să notezi aceste lucruri, să meditezi asupra durerii pe care ți-au provocat-o și apoi să alegi să ierți. Privește greșeala drept în ochi, recunoaște-o și las-o baltă.

Amintiți-vă, nu puteți vindeca ceea ce nu simțiți, așa că recunoașteți nedreptățile care v-au fost făcute și faceți față durerii în timp ce mergeți spre o restaurare completă.