În fiecare zi primesc o duzină de e-mailuri de la necunoscuți care doresc sfaturi psihologice. Deși se concentrează pe nemulțumiri legate de membrii familiei și de colegii de muncă, ascunsă între rândurile celor mai multe dintre aceste misive destul de lungi se află întrebarea implicită: „De ce suport asta?”. Iar asta duce la o întrebare mai profundă: „Ce fel de persoană sunt eu?”

Desigur, este imposibil să dai sfaturi responsabile prin e-mail, chiar dacă nu ar exista atât de multe solicitări, dar aș vrea să le spun acestor autori nefericiți să se concentreze asupra comportamentelor care se află sub controlul lor. Pentru a obține o schimbare semnificativă a comportamentului, întrebarea cea mai evidentă este aceasta:

„Ce fel de persoană vreau să fiu?”

Nu este o întrebare la care să se răspundă ușor. Dar un bun punct de plecare este să decideți ce doriți să vă motiveze.

Există întotdeauna o alegere, cu condiția să nu vă petreceți viața pe pilot automat sau să vă întrebați ce fel de persoană sunteți. Această postare și următoarea vor aborda alegerea motivațională care are cele mai multe șanse să producă creștere și bunăstare psihologică: crearea de valoare.

Valoare

Există un impuls unic în oameni de a crea valoare, de a investi apreciere, timp, energie, efort și sacrificiu în anumite persoane, grupuri, obiecte și comportamente. Rețineți că nu experimentăm literalmente valoarea atât de mult cât o creăm. Un apus de soare are valoare doar dacă investim în mod activ timp și efort pentru a-l aprecia. Civilizația nu este un produs secundar al instinctului de a supraviețui și de a se reproduce, așa cum am citit recent; este un rezultat al dorinței de a crea valoare.

Spre deosebire de simpla excitare sau de a te răsfăța cu ceea ce îți place și te bucură, crearea de valoare te face să te simți o persoană mai bună. Pot fi entuziasmat de un meci de baschet, încântat de un bol de înghețată sau fascinat de o lumânare care pâlpâie, dar viața mea are mai mult sens atunci când îmi ajut fiica să rezolve o problemă sau recunosc umanitatea de bază a unui infractor.

În stările intensificate, crearea de valoare dă un sentiment acut de bunăstare și vitalitate – vă simțiți mai viu și mai alert privind un apus de soare sau conectându-vă cu o persoană iubită sau exprimând compasiune autentică sau apreciind ceva creativ, angajându-vă într-o cauză, conectându-vă cu o comunitate sau obținând un fel de cunoaștere spirituală.

Valorile de bază

Valorile specifice pe care le creăm sunt extrem de personale, dar ele tind să se încadreze în categorii largi de valori de bază: umanitatea de bază, atașamentul/iubirea, aprecierea frumuseții în natură și în obiectele create, un sentiment de comunitate și o anumită noțiune de spiritualitate sau transcendență.

Valorile voastre de bază sunt ceea ce considerați a fi cele mai importante lucruri pentru și despre voi. Ele inspiră o dorință de a îmbunătăți, aprecia, conecta și proteja. Ele reprezintă ceea ce „reprezentați” și modul în care ați dori să fiți ținut minte.

Aderarea la valorile de bază conferă un sentiment de autenticitate (știți cine sunteți), sens și scop. Încălcarea acestora stimulează vinovăția, rușinea, anxietatea și eventuala difuzie a identității. Faptul că nu au investit suficient în valorile de bază este ceea ce oamenii regretă cel mai mult la sfârșitul vieții lor.

Valoarea curge spre exterior

Valoarea trebuie să iasă din noi, nu să se reverse în noi. Cu alte cuvinte, un sentiment autentic de valoare personală depinde de cantitatea de valoare pe care o creăm, nu de cât de mult suntem apreciați de alții.

De exemplu, nu ne simțim bine să fim iubiți atunci când nu iubim. Deși poate fi o stimulare a ego-ului la început, iubirea unidirecțională produce în mod inevitabil vinovăție pentru că nu o întoarcem sau inadecvare pentru incapacitatea de a o întoarce sau îndoială de sine pentru că primim ceva ce nu merităm.

Mai important, dacă ni se pare că avem nevoie de valoare turnată în noi, ne vedem în mod necesar ca fiind goi și neputincioși și devenim vulnerabili la auto-abuzul sau manipularea de către alții. Vom duce vieți fără prea mult sens, pline de amorțeală, furie sau resentimente; vom deveni deprimați sau rebeli fără cauză.

Cei care abordează dragostea sub iluzia că au un gol în interior pe care altcineva trebuie să-l umple tind să găsească iubiți cu cupe foarte mici.

Aceasta pentru că oamenii cu cupe mari – mult de dat – caută alți oameni cu cupe mari, pentru a putea primi la fel de mult pe cât dau. Cei cu cupe mici caută iubiți cu găuri mari, care vor aprecia puținul pe care îl pot da. Iluzia că valoarea trebuie să fie turnată în noi duce la eșec în multe întreprinderi, dar este deosebit de dezastruoasă în relațiile amoroase.

Emoțiile și valoarea

Emoțiile sunt în mod necesar încorporate în crearea de valoare. Parafrazându-l pe Silvan Tomkins, cu emoție, orice este important, iar fără ea, nimic nu este. Emoțiile pozitive semnalează o creștere a creării de valoare; emoțiile negative indică o pierdere de valoare.

Din acest motiv, durerea emoțională și goliciunea nu sunt o pedeapsă pentru un comportament rău, așa cum mi-au băgat în cap (și în spate) profesorii mei bine intenționați din școala primară. Mai degrabă, durerea emoțională și goliciunea sunt motivații pentru a crea mai multă valoare, care este singurul lucru (în afară de droguri și distragere) care le ameliorează.

Nu vei înceta să fii rănit, furios sau deprimat din cauza unei certuri cu o persoană iubită până când nu te vei privi pe tine și pe persoana iubită cu mai multă compasiune. Nu veți înceta să fiți iritat de solicitările caritabile până când nu veți da ceea ce credeți cu adevărat că este corect să dați. Nu veți înceta să vă simțiți deprimat sau neliniștit până când nu veți aprecia mai mult.

Există o mare problemă cu emoțiile și valorile în ceea ce privește alegerile motivaționale. Emoțiile încorporate în valori sunt aproape imposibil de distins de cele stimulate de mediu. Bunăstarea generată de iubire, de exemplu, este adesea confundată cu cea de a fi iubit. Rușinea de a răni o persoană iubită este ușor de confundat cu durerea de a fi rănit de o persoană iubită.

Incapacitatea noastră de a distinge emoțiile care sunt motivații de cele care sunt reacții este ceea ce face ca sentimentele să fie un ghid atât de prost pentru comportament. Acțiunea consecventă pe baza sentimentelor duce la frustrare și neputință – sentimentele reactive sunt controlate de mediul în care vă aflați. Valoarea pe care o creați depinde în întregime de voi.

.