„Schimbarea este singura constantă” – O frază pe care CBIC pare să o fi adoptat, comerțul fiind bombardat cu o avalanșă de amendamente și clarificări zilnice în legile GST de la punerea în aplicare a GST. Prin intermediul Notificării nr. 49/2019-Central Tax din data de 9 octombrie 2019, CBIC a notificat încă o rundă de modificări ale normelor CGST, care ar putea avea implicații de anvergură pentru comerț și industrie, atât din punctul de vedere al creșterii sarcinii de conformare, cât și al loviturii financiare pe care companiile ar putea fi obligate acum să o ia din cauza creditelor de impozit pe intrări nepotrivite blocate.

Prin Notificarea nr. 49/2019-Central Tax sub-regula (4) a fost introdusă la regula 36 din Regulile centrale privind impozitul pe bunuri și servicii din 2017 („Regulile CGST”) care restricționează creditul fiscal pe intrări („ITC”) în cazul neconcordanței greșite a facturilor. Regula 36 alineatul (4) menționată este reprodusă mai jos:

„(4) Creditul de taxă pe intrări de care poate beneficia o persoană înregistrată în ceea ce privește facturile sau notele de debit ale căror detalii nu au fost încărcate de furnizori în conformitate cu subsecțiunea (1) din secțiunea 37 nu depășește 20 % din creditul eligibil disponibil în ceea ce privește facturile sau notele de debit ale căror detalii au fost încărcate de furnizori în conformitate cu subsecțiunea (1) din secțiunea 37.”

Astfel, regula 36 alineatul (4) urmărește să limiteze utilizarea ITC de către destinatar în ceea ce privește facturile/notele de debit ale căror detalii nu au fost încărcate de furnizor în FORMULARUL GSTR-1 depus în temeiul secțiunii 37(1) din CGST Act, 2017.

Lasă-ne să decodificăm noua inserție cu un exemplu simplu. Dacă un contribuabil are un credit fiscal total de 150 de rupii, din care 100 de rupii sunt reflectate în GSTR-2A și 50 de rupii rămân nereflectate, creditul fiscal total de intrare care poate fi utilizat este de 120 de rupii, adică 100 + 20 de rupii (20 % din 100 de rupii). Astfel, nu se poate solicita un credit fiscal de 30 de rupii din cele 50 de rupii care au rămas nereflectate.

Modificarea de mai sus a fost adusă pentru a pune în aplicare conceptul de corespondență care a fost prevăzut ca fiind coloana vertebrală a GST de către legiuitori. Cu toate acestea, din moment ce GSTR-2 și GSTR-3 continuă să rămână nefuncționale, corelarea livrărilor interne și externe a rămas în mare parte teoretică. Prin modificarea de mai sus, guvernul și-a consolidat intenția de a refuza creditul de impozit pe valoarea adăugată în caz de neconcordanță și, de asemenea, a pus capăt oricăror litigii în acest sens, codificând refuzul creditului în caz de neconcordanță prin introducerea normei 36 alineatul (4) în Normele CGST.

În timp ce intenția guvernului rămâne foarte clară, modificarea nu pare a fi foarte bine gândită, deoarece au apărut o mulțime de întrebări fără răspuns ca urmare a modificării. Una dintre întrebările care persistă în fața contribuabililor pentru punerea în aplicare a dispoziției de mai sus este „Ce este creditul eligibil” pentru determinarea procentului de 20 %. Este relevant de remarcat faptul că termenul „credit eligibil” nu este definit în Legea CGST sau în Legea IGST.

Nu este clar dacă valoarea creditului eligibil trebuie să fie derivată din GSTR 2A ca atare sau dacă creditul respectiv trebuie să fie supus stornării creditului comun în conformitate cu regulile 42 și 43 înainte de calcularea celor 20 %. De asemenea, presupunând că un contribuabil calculează creditul eligibil după stornarea în conformitate cu regulile 42 și 43, care va fi implicația recalculării stornării ITC comune în temeiul regulii 42 alineatul (2) din Legea CGST, în cazul în care se solicită un credit în exces sau, mai exact, trebuie să fie stornat la sfârșitul anului?

S-ar putea, de asemenea, să se pună întrebarea dacă creditul acumulat în contul GST plătite în cadrul mecanismului de taxare inversă (RCM), fiind un credit eligibil, va putea fi, de asemenea, inclus în calculul de la regula 36 alineatul (4), având în vedere utilizarea cuvintelor „…. care au fost încărcate de furnizor în conformitate cu subsecțiunea (1) din secțiunea 37.” În cazul GST, în cazul în care taxa plătită în cadrul RCM este în principal prin intermediul facturilor autogenerate, acestea nu vor fi încărcate de furnizor în GSTR-1 prevăzut la secțiunea 37 alineatul (1), care, în majoritatea cazurilor, nu este înregistrat în cadrul GST. Situația ar fi similară în cazul importurilor, unde furnizorul nu este obligat să depună GSTR-1 în temeiul secțiunii 37(1).

Cu toate acestea, îndoiala menționată a fost clarificată într-o oarecare măsură de către Sl. Nr. 1 din Circulara nr. 123/42/2019-GST, din data de 11-11-2019, care prevede că IGST plătită la import, documentele emise în cadrul RCM, creditul primit de la ISD etc. nu intră în sfera de aplicare a subsecțiunii (1) din secțiunea 37, prin urmare, dispozițiile secțiunii 36(4) nu se aplică în astfel de cazuri.

Cu toate acestea, ce se întâmplă cu furnizorii care sunt înregistrați și care totuși efectuează livrări care sunt impozabile pe baza taxării inverse? În astfel de cazuri, furnizorii își încarcă facturile în GSTR-1 în conformitate cu secțiunea 37 alineatul (1) din Legea CGST. Prin urmare, se pune întrebarea dacă restricția prevăzută la regula 36 alineatul (4) se va aplica sau nu. Acest lucru nu a fost clarificat în mod specific prin Circulara din data de 11-11-2019.

În plus, pot exista cazuri în care furnizorul a încărcat o factură de furnizare în GSTR-1 pentru lunile anterioare, să zicem luna mai 2019, și aceeași factură se reflectă în GSTR-2A a persoanei impozabile pentru luna mai 2019, dar persoana impozabilă nu a beneficiat de ITC din cauza neprimirii facturii sau a bunurilor în luna respectivă. Acum, în octombrie 2019, cesionarul primește factura și beneficiază de creditul fiscal în amonte în GSTR-3B pentru luna octombrie 2019. Ce se întâmplă în această situație? Cu alte cuvinte, se pune întrebarea dacă sintagma „20 % din creditul eligibil disponibil” restrânge creditul eligibil disponibil, astfel cum se menționează în normă, doar la suma vizibilă în GSTR 2A pentru luna octombrie 2019?

În plus, ce tratament trebuie acordat unei facturi care aparține unei perioade fiscale anterioare, dar care este încărcată de furnizor în declarația GSTR-1 din octombrie 2019? O chestiune care va capta, de asemenea, multă atenție este întrebarea dacă calculul în conformitate cu regula trebuie să se facă pe bază consolidată pentru toate cele patru taxe, și anume IGST, CGST, SGST & UTGST sau pe bază individuală pentru fiecare tip de taxă? În cazul în care se adoptă o poziție avantajoasă pentru contribuabil și calculul se efectuează pe bază consolidată, atunci care ar fi raportul în care creditul în conformitate cu regula 36 alineatul (4) ar trebui să fie utilizat între capetele de impozit?

Încă o altă întrebare pe care o au contribuabilii în calcularea creditului eligibil este implicația recuperării ITC după anularea în conformitate cu cea de-a doua prevedere a secțiunii 16 alineatul (2) din Legea CGST, și anumeadică anularea ITC în cazul în care plata valorii și a impozitului nu se efectuează în termen de 180 de zile de la data facturii.

După cum se poate observa, chiar și după emiterea unei circulare de clarificare, întrebările care rămân fără răspuns par să fie numeroase. Punerea în practică a acestei norme pare foarte dificilă, iar comercianții și industria ar trebui să se pregătească pentru a asigura respectarea corespunzătoare a normei pentru a evita, în măsura posibilităților, incertitudinile și litigiile. Industria poate, de asemenea, să depună memorii adecvate pentru a evidenția problemele cu care se confruntă și pentru a căuta soluții adecvate din partea guvernului. La rândul său, se așteaptă ca guvernul să emită clarificări suplimentare detaliate privind aspectele practice ale punerii în aplicare a normei pentru a asigura o călătorie fără probleme pentru industria care pare să se confrunte deja cu alte probleme în contextul încetinirii economiei.

.