POPULAȚIA TIBETANĂ

Omul tibetan Tibetanii își spun „Boba”, „Duiba”, „Tibetanba”, „Weiba”, „Kangba” și „Anduoba”. Existau multe nume sub care erau numiți de alte naționalități, cum ar fi „Tubuo” în dinastiile Tang și Song; „Tubo” sau „Xibo” în dinastia Yuan; și „Xibo”, „Tubote”, „Tanggute”, „Tibetanbo”, „Tibetanren” în dinastiile Ming și Qing. Astăzi, guvernul chinez îi numește adesea Zang.

În general, Tibetul poate fi împărțit în zone agricole și zone pastorale. Cei care trăiesc în zonele pastorale sunt numiți nomazi sau păstori. Acești oameni construiesc uneori case ca bază de reședință, pentru bătrânii lor și pentru depozitare. În rest, ei trăiesc viața de nomazi și în corturi nomade tradiționale.

Circa 10 la sută din populația lumii trăiește în regiunile muntoase și aproximativ jumătate dintre ei sunt vulnerabili la lipsa de hrană și la malnutriția cronică. Statele montane au, de asemenea, un număr proporțional ridicat de conflicte armate. Din cele 28 de conflicte care au izbucnit sau au continuat la începutul anilor 2000, 26 dintre ele au avut loc în munți.

Site-uri și resurse

Bune site-uri și surse despre poporul tibetan: Wikipedia articolul Wikipedia ; Dharma Haven dharma-haven.org ; Language Omniglot pagina de limbă tibetană omniglot.com ; Tibetan Language.org tibetanlanguage.org ; Tibetan Language Student learntibetan.net ; Wikipedia articolul Wikipedia ; Dharma Haven dharma-haven.org ; Tibetan Language Translation gaugeus.com/ramblings ; Festivaluri tibetane articol Wikipedia Wikipedia ; Excursie în Tibet tibettrip.com ; Dansul festivalului de curse de cai You Tube ; Articol Wikipedia despre Losar Wikipedia ; Femei, căsătorie și poliandrie Centrul de Cercetare a Tibetului www.case.edu/affil ; Resurse pentru femeile tibetane kotan.org ; Articol Wikipedia despre poliandrie în Tibet Wikipedia ; Femei din Tibet womenoftibet.org ; Carte: Femeile din Tibet Google Books ; Nuntă tibetană în Sichuan China Vista ;

Link-uri în acest site: POPULAȚIA TIBETANĂ Factsanddetails.com/China ; VIAȚA TIBETANĂ Factsanddetails.com/China ; ALIMENTAȚIA, BĂUTURA, DROGURILE ȘI VESTIMENTUL ÎN TIBET Factsanddetails.com/China ; SĂNĂTATEA ȘI MEDICINA TIBETANĂ Factsanddetails.com/China ; FUNERARE ȘI MOARTE ÎN TIBETAN Factsanddetails.com/China ; NOMELE DIN TIBET Fapte și detalii.com/China ; MINORITATEA TIBETANĂ ȘI TIBETANII DIN STRĂINĂTATE Factsanddetails.com/China

Site-uri și surse bune despre Tibet: Administrația Centrală Tibetană (guvernul tibetan în exil) www.tibet.com ; Site-ul guvernului chinez despre Tibet eng.tibet.cn/ Wikipedia Wikipedia Resurse tibetane phayul.com ; Open Directory dmoz.org/Regional/Asia/China/Tibet/ ; Snow Lion Publications (cărți despre Tibet) snowlionpub.com ; Fotografii Tibet Galerie foto Tibet Galerie Tibet Terra Nomada Terra Nomada ; Situri culturale tibetane: Conservancy for Tibetan Art and Culture tibetanculture.org ; Tibet Trip tibettrip.com ; Tibetan Cultural Region Directory kotan.org ; Tibetan Studies and Tibet Research: Tibetan Resources on The Web (Columbia University C.V. Starr East Asian Library ) columbia.edu ; Tibetan and Himalayan Library thlib.org Digital Himalaya ; digitalhimalaya.com ; Tibetan Studies Maps WWW Virtual Library ciolek.com/WWWVL-TibetanStudies ; Center for Research of Tibet case.edu ; Center for Advanced Tibetan Studies amnyemachen.org ; Tibetan Studies resources blog tibetan-studies-resources.blogspot.com ; Știri, reviste electronice ciolek.com/WWWWVLPages

Populația tibetană

Populația tibetană din China: 0,4713 la sută din totalul populației; 6.282.187 în 2010, conform recensământului chinezesc din 2010; 5.422.954 în 2000, conform recensământului chinezesc din 2000; 4.593.330 în 1990, conform recensământului chinezesc din 1990.

Populația Regiunii Autonome Tibet este formată din aproximativ 90 la sută tibetani și 8 la sută chinezi Han. Demografia pentru întreaga Chină este inversă, cu 92 la sută chinezi Han și mai puțin de 1 la sută tibetani. mai puțin de 3 milioane de oameni trăiesc pe o suprafață de 1,2 milioane de kilometri pătrați a Tibetului. Așezările sunt puține și îndepărtate între ele, ceea ce înseamnă că pentru mulți oameni se află la sute de kilometri distanță de cel mai apropiat oraș mare.

Potrivit recensământului din 1990, în China erau 4,6 milioane de tibetani. Recensământul nu a fost făcut cu aceeași minuțiozitate cu care a fost făcut recensământul în alte părți ale Chinei. În multe zone îndepărtate s-au făcut estimări aproximative. Vizitatorii străini au estimat că există probabil în jur de 6 milioane de tibetani în China, dintre care aproximativ 3 milioane de tibetani trăiesc în Regiunea Autonomă Tibetană din China și alte 3 milioane de tibetani trăiesc în afara Regiunii Autonome Tibetane din China. Aproximativ 300.000 de tibetani trăiesc în exil în afara Chinei.

Politica chineză a copilului unic nu este aplicată în cea mai mare parte a Tibetului, așa cum se întâmplă în multe zone minoritare din China. Multe familii tibetane au cinci sau mai mulți copii fără repercusiuni aparente din partea guvernului. Acest lucru a fost făcut în parte pentru a liniști temerile tibetanilor că chinezii plănuiesc să cucerească Tibetul prin faptul că sunt mai numeroși decât ei.

Locuri în care trăiesc tibetanii

Tibetanii trăiesc în orașe, orașe și sate și ca nomazi, mai ales în ținuturile înalte și muntoase din Tibet și din provinciile Yunnan, Sichuan, Qinghai și Gansu. Platoul Qinghai-Tibet se ridică la aproximativ 4.000 de metri deasupra nivelului mării. Lanțurile muntoase Qilian, Kunlun, Tanggula, Gangdise și Himalaya îl traversează de la est la vest. Munții Hengduan, care se întind de la nord la sud, traversează părțile vestice ale provinciilor Sichuan și Yunnan. Muntele Qomolangma (Everest) de la granița dintre China și Nepal are 8.848 de metri deasupra nivelului mării, fiind cel mai înalt munte din lume. Zonele tibetane sunt străbătute de râuri și presărate cu lacuri.

Tibetanii trăiesc în principal în: 1)Regiunea Autonomă Tibet; 2)Prefecturile autonome tibetane Haibei, Huangnai, Hainan, Guoluo, Yushu și prefecturile autonome tibetane Haixi Moungolian și Tibetan din Qinghai; 3) prefectura autonomă tibetană Aba și Ganzi și comitatul autonom Muli din Sichuan; 4) prefectura autonomă tibetană Diqing din Yunnan; și 5) prefectura autonomă tibetană Gannan și comitatul autonom tibetan Tianshui din Gansu.

Majoritatea tibetanilor din Regiunea Autonomă Tibetană trăiesc în orașe sau în sudul Tibetului, unde clima este mai puțin ostilă și există o serie de văi unde se cultivă orz și alte culturi. Majoritatea locuitorilor de pe platoul înalt sunt păstori nomazi și crescători de yak și cai. Mulți tibetani trăiesc de-a lungul râului Yarlung Zangpo și a afluenților săi, de la Xigaze la Zetang, unde budismul tibetan s-a dezvoltat la sfârșitul secolului al VIII-lea. În afara Regiunii Autonome Tibetane, tibetanii r trăiesc în zonele tradiționale tibetane din provinciile Qinghai, Sichuan de vest, Gansu de sud și Yunnan de vest.

Tibetanii pot fi găsiți, de asemenea, în Mongolia, India, Nepal, Bhutan. Rusia și în alte părți ale lumii. Un număr de grupuri etnice diferite, inclusiv bhutanezii, ladakhii din nordul Indiei și șerpașii din Nepal urmează budismul tibetan și sunt în esență tibetani. Conform unei numărători, există 130.000 de tibetani în India; 25.000 în Nepal; 2.000 în Elveția; 1.500 în Statele Unite și 600 în Canada.

LINGUA tibetană

Limba tibetană în caractere chinezești Limba tibetană aparține ramurii lingvistice tibetane a grupului lingvistic tibetan-birmanez din familia de limbi sino-tibetane, o clasificare care include și limba chineză. Tibetana, care adesea înseamnă implicit tibetană standard, este o limbă oficială a Regiunii Autonome Tibet. Este monosilabică, cu cinci vocale, 26 de consoane și fără grupuri consonantice. Maximele și proverbele sunt foarte populare în rândul tibetanilor. Acestea folosesc multe metafore și simboluri, care sunt vii și pline de semnificații.

Există multe dialecte. Unele sunt foarte diferite unele de altele. Tibetanii din unele regiuni au dificultăți în a-i înțelege pe tibetanii din alte regiuni care vorbesc un dialect diferit. Există trei dialecte principale: 1) Wei tibetană (Weizang) , 2) Kang și Amdo. Din motive politice, dialectele din Tibetul central (inclusiv Lhasa), Kham și Amdo din China sunt considerate dialecte ale unei singure limbi tibetane, în timp ce Dzongkha, Sikkimese, Sherpa și Ladakhi sunt în general considerate ca fiind limbi separate, deși vorbitorii lor pot fi tibetani din punct de vedere etnic. Forma standard a limbii tibetane scrise se bazează pe tibetana clasică și este foarte conservatoare. Totuși, acest lucru nu reflectă realitatea lingvistică: Dzongkha și Sherpa, de exemplu, sunt mai apropiate de tibetana de Lhasa decât sunt Khams sau Amdo.

Limbile tibetane sunt vorbite de aproximativ 8 milioane de persoane. De asemenea, tibetana este vorbită de grupuri de minorități etnice din Tibet care au trăit în imediata apropiere a tibetanilor timp de secole, dar care, cu toate acestea, își păstrează propriile limbi și culturi. Deși unele dintre popoarele Qiangic din Kham sunt clasificate de Republica Populară Chineză ca etnici tibetani, limbile Qiangic nu sunt tibetane, ci mai degrabă formează o ramură proprie a familiei de limbi Tibeto-Burmane. Tibetana clasică nu era o limbă tonală, dar unele varietăți, cum ar fi tibetana centrală și tibetana Khams, au dezvoltat tonul. (Amdo și Ladakhi/Balti nu au ton.) Morfologia tibetană poate fi descrisă, în general, ca fiind aglutinantă, deși tibetana clasică era în mare parte analitică.

Scrisul tibetan, un sistem alfabetic de scriere, a fost creat la începutul secolului al VII-lea din sanscrită, limba clasică a Indiei și limba liturgică a hinduismului și budismului. Tibetana scrisă are patru vocale și 30 de consoane și se scrie de la stânga la dreapta. Este o limbă liturgică și o limbă literară regională importantă, în special pentru utilizarea sa în literatura budistă. Ea este încă folosită în viața de zi cu zi. În Tibet, indicatoarele magazinelor și indicatoarele rutiere sunt adesea scrise atât în chineză, cât și în tibetană, chineza fiind, bineînțeles, pe primul loc.

Tibetana scrisă a fost adaptată de la o scriere din nordul Indiei sub primul rege istoric al Tibetului, regele Songstem Gampo, în anul 630 d.Hr. Se spune că sarcina ar fi fost finalizată de un călugăr pe nume Tonmu Sambhota. La rândul său, alfabetul din nordul Indiei a fost derivat din sanscrită. Scrisul tibetan are 30 de litere și seamănă oarecum cu scrierea sanscrită sau indiană. Spre deosebire de japoneză sau coreeană, ea nu conține caractere chinezești. Tibetana, uighur, zhuang și mongolă sunt limbile oficiale ale minorităților care apar pe bancnotele chinezești.

Gramatica și pronunția tibetană

Tibetana folosește verbe și timpuri conjugate, prepoziții complicate și o ordine a cuvintelor subiect-obiect-verb. Nu are articole și posedă un set complet diferit de substantive, adjective și verbe care sunt rezervate doar pentru a se adresa regilor și călugărilor de rang înalt. Tibetana este tonală, dar tonurile sunt mult mai puțin importante în ceea ce privește transmiterea semnificației cuvintelor decât în cazul limbii chineze.

Tibetana este clasificată ca fiind o limbă ergativă-absolutivă. Substantivele sunt, în general, nemarcate pentru numărul gramatical, dar sunt marcate pentru caz. Adjectivele nu sunt niciodată marcate și apar după substantiv. Demonstrativele apar, de asemenea, după substantiv, dar acestea sunt marcate pentru număr. Verbele sunt probabil cea mai complicată parte a gramaticii tibetane în ceea ce privește morfologia. Dialectul descris aici este limba colocvială din Tibetul central, în special din Lhasa și din zona înconjurătoare, dar ortografia folosită reflectă tibetana clasică, nu pronunția colocvială.

Ordinea cuvintelor: Propozițiile simple în tibetană sunt construite după cum urmează: Subiect –Obiect –Verb. Verbul este întotdeauna ultimul. Timpurile verbului: Verbele tibetane sunt compuse din două părți: rădăcina, care poartă sensul verbului, și terminația, care indică timpul (trecut, prezent sau viitor). Cea mai simplă și cea mai comună formă verbală, formată din rădăcină plus terminația-ge ray, poate fi folosită pentru timpul prezent și viitor. Rădăcina este puternic accentuată în vorbire. Pentru a forma timpul trecut, se înlocuiește cu terminația -song. În acest glosar sunt prezentate doar rădăcinile verbelor și vă rugăm să nu uitați să adăugați terminațiile corespunzătoare.

Pronunțare:

: Vocala „a” trebuie pronunțată ca și „a” din father-soft și long, cu excepția cazului în care apare ca ay, caz în care se pronunță ca în say sau day. Rețineți că cuvintele care încep cu b sau p, d sau t și g sau k se pronunță la jumătatea distanței dintre pronunția normală a acestor perechi de constante (de exemplu, b sau p) și sunt aspirate, ca și cuvintele care încep cu h. O bară oblică printr-o literă indică sunetul vocalic neural uh.

Salutări și cuvinte tibetane prietenoase și politicoase

Iată câteva cuvinte tibetane utile pe care le-ați putea folosi în timpul unei călătorii în Tibet: Română – Pronunția tibetană:

Hello – tashi dele
Goodbye ( când rămâneți) – Kale Phe
Goodbye ( când plecați) – kale shoo
Good luck – Tashi delek
Good good dimineață – Shokpa delek
Bună seara – Gongmo delek
Bună ziua – Nyinmo delek
Ne vedem mai târziu-Jeh yong
Ne vedem diseară-To-gong jeh yong.
Ne vedem mâine-Sahng-nyi jeh yong.
Noapte bună-Sim-jah nahng-go
Cum te simți – Kherang kusug depo yin pey
Eu sunt bine-La yin. Ngah snug-po de-bo yin.
Încântat de cunoștință – Kherang jelwa hajang gapo chong
Mulțumesc – thoo jaychay
Da/ Ok – Ong\yao
Îmi pare rău – Gong ta
Nu înțeleg – ha ko ma song
Înțeleg – ha ko song
Cum te cheamă?-Kerang gi tsenla kare ray?
Numele meu este … – și al tău?-ngai ming-la … sa, a- ni kerang-gitsenla kare ray?
De unde ești?-Kerang loong-pa ka-ne yin?
Te rog să iei loc-Shoo-ro-nahng.
Unde te duci?-Keh-rahng kah-bah phe-geh?
Este în regulă să fac o fotografie?-Par gyabna digiy-rebay?

Cuvinte tibetane utile

Iată câteva cuvinte tibetane utile pe care le-ați putea folosi în timpul unei călătorii în Tibet: Engleză – Pronunția tibetană:

Scuze – Gong ta
Nu înțeleg – ha ko ma song
Înțeleg – ha ko song
Cât? – Ka tso re?
Mă simt inconfortabil – De po min duk.
Am răcit – Nga champa gyabduk.
Dureri de stomac – Doecok nagyi duk
Dureri de cap – Go nakyi duk
Tușește – Lo gyapkyi.
Durere de dinți – So nagyi
Simțiți o răceală – Kyakyi duk.
Aveți febră – Tsawar bar duk
Aveți diaree – Drocok shekyi duk
Să vă răniți – Nakyi duk
Servicii publice – mimang shapshu
Unde este cel mai apropiat spital? – Taknyishoe kyi menkang ghapar yore?
Ce ați dori să mâncați – Kherang ga rey choe doe duk
Există vreun supermarket sau magazin? – Di la tsong kang yo repe?
Hotel – donkang.
Restaurant – Zah kang yore pe?
Bancă – Ngul kang.
Stația de poliție – nyenkang
Stația de autobuz – Lang khor puptsuk
Stația de cale ferată – Mikhor puptsuk
Oficiul poștal – Yigsam lekong
Biroul de turism din Tibet – Bhoekyi yoelkor lekong
You – Kye rang
I – nga
Noi – ngatso
El/ea -Kye rang

Modernizarea limbii tibetane scrise

Scrierile tibetane au fost create în perioada lui Songtsen Gampo (617-650), În cea mai mare parte a istoriei Tibetului, studiul limbii tibetane s-a desfășurat în mănăstiri și în învățământ, iar predarea limbii tibetane scrise a fost limitată în principal la călugări și la membrii claselor superioare. Doar câțiva oameni au avut ocazia să studieze și să folosească limba tibetană scrisă, care era folosită în principal pentru documente guvernamentale, documente și reglementări legale și, de cele mai multe ori, era folosită de oamenii religioși pentru a practica și a reflecta conținutul și ideologia de bază a budismului și a religiei Bon.

De la apariția Republicii Populare Chineze (China modernă) în 1949, utilizările limbii tibetane scrise s-au extins. În Tibet și în cele patru provincii (Sichuan,Yunnan, Qinghai și Gansu), unde locuiesc numeroși etnici tibetani, limba tibetană a intrat, în grade diferite, în programa școlară a universităților, a școlilor tehnice secundare, a școlilor medii și a școlilor primare de toate nivelurile. În unele școli se predă pe scară largă limba tibetană scrisă. În altele, în mod minim. În orice caz, Chinei ar trebui să i se recunoască meritul de a fi ajutat ca studiul limbii tibetane scrise să se extindă de la limitele mănăstirilor și să devină mai răspândit în rândul tibetanilor obișnuiți.

Abordarea școlilor chinezești în ceea ce privește studiul limbii tibetane este foarte diferită de metodele tradiționale de studiu folosite în mănăstiri. Începând cu anii 1980, în Tibet și în cele patru provincii locuite de tibetani au fost înființate institute speciale pentru limba tibetană, de la nivel de provincie până la cel de municipiu. Personalul din aceste instituții a lucrat la traduceri pentru a extinde literatura și funcția limbii tibetane și a creat o serie de terminologii în domeniul științelor naturale și sociale. Aceste noi terminologii au fost clasificate în diferite categorii și compilate în dicționare interlingvistice, inclusiv un dicționar tibetan-chinez, un dicționar Han-Tibetan și un dicționar tibetan-chinez-englez.

Pe lângă realizarea de traduceri în tibetană a unor opere literare binecunoscute, cum ar fi Margine de apă, Călătorie spre Vest, Povestea pietrei, Arabian Nights, Facerea eroului și Bătrânul și marea, traducătorii au realizat mii de cărți contemporane despre politică, economie, tehnologie, filme și tele-scripturi în tibetană. În comparație cu trecutul, numărul ziarelor și al publicațiilor periodice tibetane a crescut în mod dramatic. Odată cu progresul radiodifuziunii în zonele locuite de tibetani, o serie de programe tibetane au pus în emisie, cum ar fi știri, programe științifice, poveștile regelui Gesar, cântece și dialoguri comice. Acestea nu acoperă doar zonele locuite de tibetani din China, ci sunt difuzate și în alte țări, cum ar fi Nepal și India, unde pot fi urmărite de mulți tibetani din străinătate. Au apărut programe de introducere a datelor în limba tibetană aprobate de guvern, unele baze de date în limba tibetană, site-uri web în limba tibetană și bloguri. În Lhasa, o interfață tibetană cu ecran complet și o limbă tibetană ușor de introdus pentru telefoanele mobile sunt utilizate pe scară largă.

Limbile tibetană versus chineză

Majoritatea chinezilor nu pot vorbi tibetană, dar majoritatea tibetanilor pot vorbi cel puțin puțină chineză, deși gradele de fluență variază foarte mult, majoritatea vorbind doar o chineză de supraviețuire de bază. Unii tineri tibetani vorbesc mai ales chineza atunci când sunt în afara casei. Din 1947 până în 1987, limba oficială a Tibetului a fost chineza. În 1987, tibetana a fost numită limbă oficială.

Este rar să găsești un chinez, chiar și unul care trăiește în Tibet de ani de zile, care să vorbească mai mult decât tibetană de bază sau care să se fi deranjat să studieze tibetană. Oficialii guvernamentali chinezi par deosebit de potrivnici învățării acestei limbi. Tibetanii susțin că, atunci când vizitează birourile guvernamentale, trebuie să vorbească în chineză, altfel nimeni nu îi va asculta. Tibetanii, pe de altă parte, trebuie să știe chineză dacă vor să avanseze într-o societate dominată de chinezi.

În multe orașe, semnele în chineză sunt mai numeroase decât cele în tibetană. Multe semne au caractere chinezești mari și litere tibetane mai mici. Încercările chinezești de a traduce limba tibetană sunt adesea lamentabil de deficitare. Într-un oraș, restaurantul „Fresh, Fresh” a primit numele „Kill, Kill”, iar un centru de înfrumusețare a devenit „Leprosy Center.”

Vezi Educație.

Proteste în Qinghai față de eforturile de limitare a limbii tibetane

Femeie tibetană în 1938 În octombrie 2010, cel puțin 1.000 de studenți de etnie tibetană din orașul de pe Tongrem (Rebkong) din provincia Qinghai au protestat împotriva restricțiilor de utilizare a limbii tibetane. Ei au mărșăluit pe străzi, strigând sloganuri, dar au fost lăsați în pace de poliție, au declarat observatori pentru Reuters.

Protestele s-au extins și în alte orașe din nord-vestul Chinei și au atras nu studenți universitari, ci și elevi de liceu supărați pe planurile de a elimina sistemul celor două limbi și de a face din limba chineză singura instruire în școală, a declarat organizația Free Tibet Rights, cu sediul la Londra. Mii de elevi de gimnaziu au protestat în prefectura autonomă tibetană Malho din provincia Qinghai, supărați că sunt obligați să studieze în limba chineză. Aproximativ 2.000 de elevi de la patru școli din orașul Chabcha din prefectura Tsolho au mărșăluit spre clădirea guvernului local, scandând „Vrem libertate pentru limba tibetană”, a declarat grupul. Ulterior, ei au fost întorși înapoi de poliție și de profesori, a precizat grupul. Elevii au protestat, de asemenea, în orașul Dawu din prefectura tibetană Golog. Poliția a răspuns împiedicându-i pe locuitorii locali să iasă pe străzi, a spus acesta.

Oficialii guvernelor locale din zonele respective au negat orice proteste. „Nu am avut proteste aici. Studenții sunt calmi aici”, a declarat un oficial din cadrul guvernului județului Gonghe din Tsolho, care s-a identificat doar prin numele de familie Li. Oficialii locali din China se confruntă cu presiuni din partea seniorilor lor pentru a menține stabilitatea și, de obicei, neagă rapoartele privind tulburările din zonele lor.

Protestele au fost declanșate de reformele educaționale din Qinghai care cer ca toate materiile să fie predate în mandarină și ca toate manualele să fie tipărite în chineză, cu excepția cursurilor de limbă tibetană și engleză, a declarat Free Tibet. „Folosirea limbii tibetane este eliminată în mod sistematic ca parte a strategiei Chinei de a-și consolida ocupația Tibetului”, a declarat Free Tibet la începutul acestei săptămâni. Zona a fost scena unor violente proteste antichineze în martie 2008, care au început în capitala Tibetului, Lhasa, și s-au răspândit în regiunile învecinate cu populații mari de tibetani, cum ar fi Qinghai.

Nume tibetane

Mulți tibetani poartă un singur nume. Tibetanii își schimbă adesea numele după evenimente majore, cum ar fi o vizită la un lama important sau însănătoșirea după o boală gravă.

De regulă, un tibetan își poartă doar prenumele și nu numele de familie, iar numele spune, în general, sexul. Întrucât numele sunt preluate în cea mai mare parte din scrierile budiste, omonimele sunt frecvente, iar diferențierea se face prin adăugarea lui „senior”, „junior” sau a trăsăturilor remarcabile ale persoanei sau prin menționarea locului de naștere, a reședinței sau a profesiei înaintea numelor. Nobilii și lama adaugă adesea numele caselor lor, rangurile oficiale sau titlurile onorifice înaintea numelor lor.

Inițial, tibetanii nu aveau nume de familie și aveau doar nume care constau de obicei din patru cuvinte, cum ar fi Zha Xi Duo Jie. În societatea matriarhală tibetană, ei primeau nume care conțineau un singur cuvânt din numele mamei lor. De exemplu, mama Da Lao Ga Mu și-a numit fiul Da Chi. Numele de familie au apărut odată cu apariția claselor sociale. Persoanele din clasele înalte au adoptat numele de familie ca prenume și astfel a apărut numele de familie. Mai târziu, Songtsen Gampo (617-650), fondatorul regatului cu sediul la Lhasa din Tibet și a dat pământuri și teritorii aliaților săi. Acești aliați au adoptat numele terenurilor lor ca prenume.

Mulți tibetani caută un lama (un călugăr considerat ca fiind un Buddha viu) pentru a-și numi copilul. În mod tradițional, oamenii bogați își duceau copiii la un lama cu câteva cadouri și cereau un nume pentru copilul lor, iar lama spunea câteva cuvinte de binecuvântare pentru copil și apoi îi dădea un nume după o mică ceremonie. În zilele noastre, chiar și tibetanii obișnuiți își pot permite să facă acest lucru.

Dacă un bărbat devine călugăr, atunci, indiferent de vârsta pe care o are, i se dă un nou nume religios și vechiul său nume nu mai este folosit . De obicei, lamasii de rang înalt dau o parte din numele lor călugărilor de rang inferior atunci când le fac un nume nou în mănăstiri. De exemplu, un lama numit Jiang Bai Ping Cuo poate da numele religios Jiang Bai Duo Ji sau Jiang Bai Wang Dui călugărilor obișnuiți din mănăstirea sa.

Tibetanii le dau de obicei copiilor lor nume care întruchipează propriile lor dorințe sau binecuvântări față de ei. În plus, numele tibetane spun adesea ceva despre pământ sau despre data zilei de naștere a cuiva. Astăzi, cele mai multe dintre Numele tibetane sunt încă formate din patru cuvinte, dar pentru comoditate, ele sunt de obicei prescurtate ca două cuvinte, primele două cuvinte sau ultimele două, sau primul și al treilea, dar niciun tibetan nu folosește o legătură între al doilea și al patrulea cuvânt ca nume prescurtat. Unele nume tibetane sunt formate doar din două cuvinte sau chiar dintr-un singur cuvânt, de exemplu Ga.

Surse de imagini: Universitatea Purdue, Oficiul Național de Turism din China, site-ul Nolls China http://www.paulnoll.com/China/index.html, Johomap, Guvernul tibetan în exil

Surse textuale: 1) Enciclopedia culturilor lumii: Russia and Eurasia/ China , editată de Paul Friedrich și Norma Diamond (C.K.Hall & Company, 1994); 2) Liu Jun, Muzeul Naționalităților, Universitatea Centrală pentru Naționalități, Știința Chinei, China virtual museums, Computer Network Information Center of Chinese Academy of Sciences, kepu.net.cn ~; 3) Ethnic China ethnic-china.com \*\; 4) Chinatravel.com chinatravel.com \=/; 5) China.org, site-ul de știri al guvernului chinez china.org *|* New York Times, Washington Post, Los Angeles Times, Times of London, ghidurile Lonely Planet, Biblioteca Congresului, guvernul chinez, Enciclopedia Compton, The Guardian, National Geographic, revista Smithsonian, The New Yorker, Time, Newsweek, Reuters, AP, AFP, Wall Street Journal, The Atlantic Monthly, The Economist, Foreign Policy, Wikipedia, BBC, CNN și diverse cărți, site-uri web și alte publicații.

Ultima actualizare în iulie 2015

.