Observațiile obișnuite în orice zi la locul de muncă, în mijloacele de transport în comun sau chiar la magazinul alimentar sugerează că canadianul mediu nu are o greutate ideală (1). De fapt, există o tendință occidentală internațională de creștere a prevalenței unei greutăți nesănătoase (2). Costurile medicale galopante asociate cu obezitatea în Canada în 2001 au fost estimate la peste patru miliarde de dolari (3), taxând și mai mult un sistem de sănătate deja supraîncărcat.

Cea mai dramatică creștere a greutății nesănătoase se înregistrează în rândul tinerilor canadieni. În ultimii 25 de ani, prevalența excesului de greutate s-a mai mult decât dublat, iar prevalența obezității s-a triplat (4). Aceste cifre, bazate pe observații directe, urmează aceeași tendință ca și omologii noștri americani (5). În consecință, există o tendință simultană îngrijorătoare de creștere a prevalenței în copilărie a unor boli cardiovasculare, hepatice și endocrine, anterior neobișnuite (6).

Ecuația a rămas aceeași de la începutul timpului. Un aport prea mare de energie și un consum prea mic de energie însoțit de o predispoziție genetică va prezice, de obicei, rezultate umane mai pline. Studiile privind distribuțiile de frecvență sugerează că jumătate din populația tânără este susceptibilă genetic la creșterea nesănătoasă în greutate, susceptibilă din punct de vedere ecologic sau, cel mai probabil, vulnerabilă la o interacțiune între ambii factori (5). Interfața dintre gene și mediu este complexă și, în cele din urmă, prezice metabolismul, stilul de viață, aportul și producția de energie, relația afectivă cu alimentele și obiceiurile alimentare. Prin urmare, mediul influențează cu siguranță creșterea nesănătoasă în greutate în lumina predispozițiilor genetice, dar genele predispun, de asemenea, un individ să se comporte într-un anumit mod și să auto-selecteze anumite intrări de mediu.

Ingestia de energie pare să fie o parte a problemei pentru adulți în general. Ca națiune, canadienii nu mănâncă atât de multe legume și fructe pe cât ar trebui (7). Alimentele savuroase și calorice sunt mai abundente și mai ușor de procurat și, probabil, sunt responsabile de creșterea aportului caloric în cazul adolescenților și adulților mai în vârstă (5). Cu toate acestea, contrar credinței populare, datele actuale nu sugerează o creștere a aportului caloric în rândul copiilor și al adolescenților mai tineri (8). Studiile bazate pe populație (5) sugerează chiar o scădere a aportului caloric, în special din grăsimi, începând cu anii 1960. Prin urmare, dacă se presupune că predispozițiile genetice au rămas constante și că este puțin probabil ca aportul de energie în rândul copiilor să fie o problemă, atunci producția de energie este vinovatul probabil care explică creșterea excesului de greutate.

Arderea energiei reprezintă o problemă pentru adulți și copii. Societatea a evoluat spre practici sociale, profesionale și recreative mai sedentare. Oamenii muncesc mai mult, dorm mai puțin și au mai puțin timp liber, iar acum conduc pe distanțe scurte în loc să meargă pe jos pentru a nu sacrifica mai mult timp (9). Adulții influențează, de asemenea, activități mai puțin active pentru copiii lor. Mulți părinți nici măcar nu observă că conținutul orelor de educație fizică este adesea confundat cu sporturi sedentare orientate spre echipă care nu implică nici măcar eforturi de intensitate moderată (5). În unele școli, orele de educație fizică au fost înlocuite cu ore de informatică. Tiparele de activitate și atitudinile învățate care le însoțesc nu numai că exacerbează și accelerează procesele de îmbolnăvire legate de stilul de viață (10), dar sunt, de asemenea, susceptibile de a fi menținute de-a lungul vieții și transmise de la o generație la alta.

O serie de schimbări sociale au fost, de asemenea, observate în ultimele câteva decenii. Tot mai mulți copii trăiesc cu un singur părinte (11), iar ratele de eșec școlar și de abandon școlar sunt în creștere (12), scăzând potențialul de succes economic (13). Cei săraci nu numai că devin mai săraci, ci și mai grei. Spre deosebire de ceea ce se constată în țările în curs de dezvoltare și subdezvoltate, faptul de a fi defavorizat într-o țară precum Canada prezice că se poartă kilograme în plus (14). Disparitățile de venituri în ceea ce privește comportamentele orientate spre sănătate, cum ar fi activitatea fizică, dieta, precum și utilizarea și respectarea serviciilor de sănătate au fost stabilite de mult timp (15). De asemenea, copiii care trăiesc în medii defavorizate sunt mai puțin alăptați la sân, ceea ce prezice o serie de rezultate de sănătate pe termen scurt și lung (16). Părinții mai puțin educați prezintă șanse mai mari de a se angaja într-un stil de viață nesănătos și, deoarece familia rămâne principalul vehicul care conduce dezvoltarea psihosocială și sănătatea, copiii lor adoptă aceeași abordare a vieții (17). Prin urmare, cea mai evidentă creștere a greutății nesănătoase s-a înregistrat în rândul copiilor care trăiesc în familii dezavantajate din punct de vedere socioeconomic (18), ceea ce sporește și mai mult înclinația reală a acestora spre mortalitate și morbiditate (15).

Se poate presupune că, toți ceilalți factori fiind constanți, numărul de calorii necesare oamenilor, bogați sau săraci, rămâne același. Cu toate acestea, distribuția veniturilor între oameni nu este aceeași. Oamenii înstăriți cheltuiesc o parte mai mică din venitul lor total pentru hrană, iar oamenii săraci cheltuiesc o parte mai mare din venitul lor total pentru hrană (19). În națiunile bogate, consumatorii cu venituri mai mici mănâncă și beau mai mult zahăr, sare și grăsimi adăugate decât consumatorii cu venituri mai mari (20). Inovația tehnologică a produs alimente mai ieftine care sunt mai dense în kilojouli, mai ușor de preparat, compuse din cereale rafinate și care conțin grăsimi, sare și zahăr mai gustoase (18,20). Pentru părinții mai puțin educați și pentru copiii cu venituri limitate, alimentele mai ieftine par atractive și accesibile (21).

Probabilitatea de a avea o alimentație nesănătoasă și de a fi inactivi din punct de vedere fizic, atât pentru adulți, cât și pentru copii, crește pe măsură ce cartierele devin mai dezavantajate din punct de vedere socioeconomic (17). Analizele recente și destul de convingătoare ale celui mai mare set de date privind dezvoltarea din Canada arată că caracteristicile cartierului prezic în mod direct șansele de a fi supraponderal sau obez și că această relație depășește influența vârstei, a sexului, a venitului familiei și a educației (22). Prin urmare, locul în care locuiești pare să determine de fapt cât de gras ești, indiferent de caracteristicile demografice personale ale unei persoane.

Părinții își vor proteja instinctiv copiii de locurile și activitățile pe care le consideră nesigure. Într-un cartier perceput ca fiind periculos, copiii vor fi conduși în casă (21,22). Activitatea sedentară, cum ar fi privitul la televizor, reprezintă o opțiune viabilă de petrecere a timpului liber în cartierele percepute ca fiind nesigure. Acest lucru ar putea explica de ce, ca grup, copiii care trăiesc în familii sărace se uită mai mult la televizor decât colegii lor care nu sunt săraci (23). Șansele de vizionare excesivă la televizor sunt și mai mari dacă mamele lor sunt ele însele deprimate sau obeze (24).

Studiile empirice indică faptul că vizionarea la televizor și alte forme de timp petrecut în fața ecranului sunt asociate pozitiv cu supraponderabilitatea și obezitatea (7), în special la copii (4,25). În medie, timpul total petrecut în fața ecranului atinge un vârf de câteva ore pe zi în copilăria mijlocie, urmat de o scădere în adolescență și la vârsta adultă tânără (26). Vârful din copilăria mijlocie este deconcertant, deoarece acesta este momentul în care copiii dezvoltă atitudini persistente cu privire la comportamente sănătoase și nesănătoase; starea de greutate în această perioadă de dezvoltare rămâne destul de stabilă pe parcursul vieții adulte (27).

Televizorul nu numai că înlocuiește divertismentul pasiv (cum ar fi jocurile pe calculator, internetul, cititul, jocurile de societate, căutările de cuvinte și interacțiunile sociale) și divertismentul activ din punct de vedere fizic pentru copiii care trăiesc în contexte defavorizate, dar le oferă, de asemenea, o doză mare de publicitate care promovează alegerile alimentare nesănătoase (28,29). Părinții cu educație limitată și venituri modeste au mai puține oportunități de a afla informații corecte despre alimentația sănătoasă de la surse mai bine informate (28).

Există motive pentru a crede că unele intervenții sunt eficiente în reducerea obezității la copii (30). Până în prezent, deși unele intervenții întrețin aspectul psihologic al supraalimentației și al dietei, științele sociale și medicina nu au dialogat suficient de mult pentru a merge dincolo de tratamentele care abordează rudimentele aportului energetic și ale producției de energie. Prezenta trecere în revistă evidențiază cartierul ca o țintă potențială de intervenție care poate fi clasificată ca fiind de natură ecologică. Unele intervenții ar putea reduce indirect riscul de obezitate prin abordarea percepțiilor de siguranță la nivelul comunității. De exemplu, folosind un eșantion din comitatul Los Angeles, Cohen et al. (31) au constatat că eficacitatea colectivă scăzută a cartierului (disponibilitatea membrilor comunității de a supraveghea și de a interveni pentru a asigura siguranța) nu numai că este asociată cu rezultatele legate de obezitate, inclusiv mortalitatea prematură și bolile cardiovasculare, dar este, de asemenea, direct asociată cu un indice de masă corporală mai ridicat la adolescenți. Eficacitatea colectivă pare importantă, deoarece percepția siguranței influențează nivelurile de activitate în comunitate. Astfel, o componentă la nivelul comunității în intervenția asupra obezității ar putea fi o investiție valoroasă (deși distală) care este probabil să reducă alte riscuri sociale și de sănătate asociate cu dezavantajul.

Principalul principiu al științei intervenției și prevenției cere ca strategiile să fie centrate pe persoană și sensibile la context. Căutarea unor intervenții universale care emană din profiluri medii, bazate pe grupuri, fără a lua în considerare filozofia persoanei în context, probabil că nu va promova cele mai bune practici. Observațiile de față oferă o ilustrare excelentă a modului în care o aplicare multidisciplinară a științei dezvoltării poate pune cap la cap o problemă complexă, cum ar fi greutatea nesănătoasă la populațiile pediatrice, și poate contribui la furnizarea de soluții la o calamitate alarmantă pentru populație.

.