Ce înseamnă visul american pentru tine? Pentru mulți, înseamnă să aibă securitate financiară și să aibă capacitatea de a oferi o educație copiilor, de a avea grijă de părinți, de a se pensiona confortabil sau de a rămâne independent în timp ce îmbătrânește.

Dar atingerea securității financiare nu este ușoară. Un sondaj Pew Research Poll din 2015 sugerează că mai mult de jumătate dintre americani nu sunt pregătiți din punct de vedere financiar pentru situații neprevăzute sau, altfel, cheltuiesc mai mult decât câștigă în fiecare lună. 8 din 10 americani sunt îngrijorați de lipsa lor de economii. În același timp, majoritatea americanilor recunosc faptul că economisirea și investirea regulată a unei părți din venitul lor reprezintă fundamentul securității financiare. În timp ce conturile de economii sunt o componentă esențială într-un plan de investiții, cu riscul lor scăzut și lichiditatea ridicată, majoritatea investitorilor au nevoie de randamentele potențiale mai mari ale proprietății de acțiuni.

Evoluția vehiculelor de investiții în acțiuni

Portofolii de acțiuni individuale

După cel de-al Doilea Război Mondial, Merrill, Lynch, Pierce, Fenner & Beane (predecesorul lui Merrill, Lynch, Pierce, Fenner & Smith, Inc.) a inițiat o campanie pentru a „aduce Wall Street pe Main Street”, care a inclus broșuri și seminarii care să învețe publicul cum să investească în acțiunile ordinare ale corporațiilor americane. Până în 1947, compania era responsabilă pentru 10% din tranzacțiile de la Bursa din New York; trei ani mai târziu, devenise cea mai mare firmă de brokeraj din lume. Firmele de pe Wall Street au încurajat investitorii să dețină acțiuni ale unor companii individuale, promovând cluburi de investiții și planuri lunare de investiții. Publicul a răspuns cu entuziasm la noile investiții, determinând creșterea volumului anual la NYSE de la 377,6 milioane de acțiuni în 1945 la peste un miliard de acțiuni în 1961, conform NYSE Market Data.

În ciuda succesului, mulți potențiali investitori aveau un capital limitat sau nu aveau timpul sau expertiza necesară pentru a analiza sau monitoriza cu succes piața bursieră. Aceste deficiențe au condus la o cerere de portofolii gestionate în mod profesionist, care puteau fi împărțite de sute de investitori pentru reducerea costurilor, a riscului de investiții și a volatilității: fondul mutual.

Portfoliile gestionate în mod profesionist – Fondurile mutuale

În 1928, a apărut Fondul Wellington – primul fond mutual care a inclus acțiuni și obligațiuni. În decurs de un an, existau 19 fonduri deschise și aproximativ 700 de fonduri închise, dintre care majoritatea au fost spulberate de prăbușirea Wall Street din 1929. În anii ’50, când economia americană a cunoscut un boom, a reapărut interesul pentru gestionarea în comun și profesionistă a portofoliilor de acțiuni – fondurile mutuale. Un fond mutual este adesea definit ca un coș de acțiuni, obligațiuni sau alte active. Este gestionat de o societate de investiții pentru investitorii care nu au altfel resursele necesare pentru a cumpăra sau gestiona ei înșiși o colecție de valori mobiliare individuale.

Demanda pentru noul vehicul de investiții a explodat. Gene Smith, scriind pentru The New York Times la 6 octombrie 1958, susținea: „Măcelarul, brutarul, lumânărarul, polițistul de serviciu, gospodina – toți au un lucru în comun astăzi: varsă din ce în ce mai mulți dolari în fonduri mutuale.”

Potrivit Investment Company Fact Book, achizițiile nete de acțiuni de fonduri mutuale de către gospodării au depășit achizițiile de acțiuni corporative pentru prima dată în 1954. Iar până la sfârșitul anului 2014, gospodăriile dețineau aproape 12,5 trilioane de dolari în fonduri mutuale de diferite tipuri (acțiuni, obligațiuni și echilibrate).

Index Tracking Mutual Funds

Cu toate acestea, chiar dacă investițiile în fondurile mutuale au crescut, unii au început să se întrebe dacă performanța justifică comisioanele ridicate de administrare. Afirmațiile multor administratori de fonduri mutuale potrivit cărora rezultatele lor depășeau randamentele generale ale pieței au fost exagerate, în special pe parcursul mai multor cicluri de piață. Potrivit S&P Dow Jones Indices 2014 Scorecard, 86% dintre managerii de fonduri cu capitalizare mare au înregistrat performanțe sub cele ale S&P 500 în acel an. Iar Morningstar a constatat că investitorii au încasat 92 de miliarde de dolari de la fondurile gestionate activ și au adăugat încă 160 de miliarde de dolari pentru a investi în fonduri indexate numai în 2015.

Fondurile indexate – un fond mutual care deține toate acțiunile care constituie o anumită măsură a pieței bursiere – au devenit disponibile pentru public în 1974, când John Bogle a creat Vanguard 500 Index Fund, conceput pentru a urmări indicele bursier Standard & Poors 500 Stock Index. Bogle, recunoscând dificultatea de a încerca să depășească în mod constant performanța pieței, a pledat pentru o nouă abordare a investițiilor în cartea sa „The Little Book of Common Sense Investing”: The Only Way to Guarantee Your Fair Share of Stock Market Returns”, cu sfatul: „Nu căutați acul în carul cu fân. Cumpărați doar carul cu fân.”

Fondurile indexate sunt similare altor fonduri mutuale deschise. De exemplu, acestea sunt cumpărate și răscumpărate direct de la societatea de administrare și nu se tranzacționează la o bursă. Cu toate acestea, comisioanele de administrare a fondurilor indexate sunt reduse semnificativ datorită unei nevoi mai mici de cercetare costisitoare (majoritatea deciziilor de cumpărare și vânzare sunt luate pe calculator). Deși fondurile indexate răspund nevoilor unor investitori, căutarea unor costuri mai mici, a unei lichidități sporite și a unei flexibilități sporite a investițiilor au determinat mulți investitori să prefere fondurile tranzacționate la bursă, sau ETF-uri.

Fonduri tranzacționate la bursă (ETF-uri)

Un ETF este similar unui fond mutual indexat prin faptul că urmărește, de asemenea, un indice (nu este gestionat în mod activ). Cu toate acestea, spre deosebire de un fond indexat, un ETF se tranzacționează ca o acțiune obișnuită la o bursă și poate fi cumpărat sau vândut pe parcursul zilei. În consecință, ETF-urile au o serie de opțiuni care nu sunt prezente în fondurile mutuale, inclusiv posibilitatea de a cumpăra acțiuni în marjă sau de a face vânzări în lipsă, fie pentru speculații, fie pentru acoperire.

Creat în ianuarie 1993 de State Street Global Advisors, SPDR S&P 500 (SPY) a fost primul ETF din Statele Unite. Fondul este conceput pentru a urmări indicele Standard & Poor 500, un compozit al capitalizărilor de piață a 500 de companii mari listate la Bursa de Valori din New York (NYSE) sau la Nasdaq. Potrivit ETFdb.com, SPY are mai multe active în administrare decât următoarele trei cele mai mari ETF-uri la un loc.

Ca un fond mutual indexat, compoziția unui ETF este concepută pentru a urmări indici de valori mobiliare sau repere specifice, cum ar fi S&P 500, Russell 2000 sau Morningstar Small Value Index. Fondurile tranzacționate la bursă sunt disponibile în mai multe categorii, inclusiv:

• Indicii pieței Statelor Unite. Aceste ETF-uri urmăresc indici precum S&P 500, Dow Jones, Nasdaq-100, sau CRSP US Total Market.
• Indicii piețelor străine. Unele ETF-uri urmăresc indicii bursieri ai altor țări, cum ar fi indicele japonez Nikkei sau indicele MSCI Germany.
• Sectoare și industrii. Sunt disponibile ETF-uri care urmăresc o anumită industrie sau un anumit sector al economiei, cum ar fi produsele farmaceutice (PowerShares Dynamic Pharmaceuticals ETF – PJP) sau biotehnologia (iShares NASDAQ Biotechnology Index ETF – IBB). Alte sectoare includ bunuri de consum, utilități și înaltă tehnologie.
• Mărfuri. Aceste ETF-uri urmăresc prețul anumitor mărfuri, cum ar fi aurul (GLD) sau petrolul (USO).
• Valute străine. Unele ETF-uri urmăresc o anumită monedă în raport cu dolarul american, cum ar fi yenul japonez (FXY), sau un coș de monede în raport cu dolarul, cum ar fi cele opt piețe valutare din Asia (AYT).
• Capitalizare de piață. Aceste ETF-uri includ indici bazați pe capitalizări mari, medii și mici, cum ar fi Vanguard Total Stock Market ETF (VTI), SPDR MidCap Trust Series I (MDY) și PowerShares Fundamental Pure Pure Small Growth Portfolio (PXSG).
• Obligațiuni. Opțiunile includ ETF-uri bazate pe obligațiuni internaționale, guvernamentale sau corporative și includ fonduri precum SPDR Capital Long Credit Bond ETF (LWC).

Acest tip de investiții s-a dovedit a fi foarte popular printre investitorii instituționali și individuali; astfel, Investment Company Institute (ICI) a listat peste 1.400 de ETF-uri cu active de aproape 2.000 de miliarde de dolari în 2015. 5,2% dintre gospodăriile americane dețineau acțiuni de ETF-uri la jumătatea anului 2014, mai mult de un sfert din ETF-uri fiind concentrate în acțiuni ale companiilor naționale cu capitalizare mare. Potrivit ICI, din 2007, ETF-urile au atras aproape de două ori mai multe fluxuri decât fondurile mutuale indexate, deoarece investitorii au vândut fondurile mutuale tradiționale și au reinvestit în alternative indexate.

Performanța superioară pe piață a fondurilor indexate & ETF-uri

În timp ce obiectivul fiecărui investitor și manager de portofoliu a fost acela de a bate piața (cu alte cuvinte, de a avea randamente investiționale mai mari decât mediile generale ale pieței), realitatea este că puțini, dacă nu chiar niciunul, pot oferi în mod constant câștiguri excepționale. Economiștii și profesioniștii în domeniul investițiilor recunosc inutilitatea unor astfel de eforturi și recomandă achiziționarea și deținerea de fonduri indexate.

Potrivit lui Warren Buffett, „Majoritatea investitorilor instituționali și individuali vor descoperi că cel mai bun mod de a deține acțiuni comune este prin intermediul unui fond indexat care percepe comisioane minime. Cei care urmează această cale vor depăși cu siguranță rezultatul net oferit de marea majoritate a profesioniștilor în investiții.” Charles Ellis, Ph.D., autorul cărții „Winning the Loser’s Game” și fost președinte al Institute of Chartered Financial Analysts, este de acord, scriind: „Datele pe termen lung documentează în mod repetat faptul că investitorii ar avea de câștigat dacă ar trece de la investiții active de performanță la investiții indexate cu costuri reduse .”

Futilitatea încercării de a bate piața este cel mai bine descrisă de Burton Milkier, economist și director al Vanguard Group timp de 28 de ani, care a scris în cartea sa „A Random Walk Down Wall Street” (O plimbare aleatorie pe Wall Street) că „o maimuță legată la ochi care aruncă săgeți în pagina financiară a unui ziar ar putea selecta un portofoliu care ar avea rezultate la fel de bune ca unul selectat cu grijă de experți”. Judecând după fluxul de dolari în ETF-uri, este evident că mulți investitori sunt de acord cu filozofia: „Dacă nu îi poți învinge, alătură-te lor.”

Motive pentru a investi în ETF-uri în detrimentul fondurilor mutuale indexate

Flexibilitate investițională

ETF-urile vin într-o mare varietate de categorii, de la cele mai largi U.S. U. A. sau piața bursieră globală, până la o singură categorie de active, cum ar fi mărfuri individuale (aur, energie, agricultură) sau sectoare industriale (energie cu capitalizare mică, metale și minerit, constructori de locuințe, energie alternativă). Investitorii pot chiar să cumpere ETF-uri care reprezintă economia unei singure țări (cum ar fi Brazilia, Germania, Canada sau Rusia).

Disponibilitatea unor categorii de ETF-uri diferite (deși înrudite) permite investitorilor să se „acopere” – folosind o investiție pentru a compensa riscurile unei alte investiții. De exemplu, un investitor care deține o poziție în Apple, Google sau alte acțiuni de înaltă tehnologie și care nu dorește să își vândă poziția – dar este îngrijorat de o retragere pe termen scurt – ar putea vinde în lipsă un ETF din sectorul tehnologic pentru a-și reduce riscul. Atunci când acțiunile scad, ETF-ul va scădea proporțional, compensând pierderea acțiunilor. În consecință, deși acțiunile își pierd valoarea, vânzarea în lipsă devine profitabilă, acoperind astfel riscul unui declin al acțiunilor pe piață. Potrivit ETFdb.com, ETF-urile pot îmblânzi volatilitatea, se pot proteja împotriva inflației și pot reduce riscurile valutare.

Flexibilitate de tranzacționare

Din moment ce ETF-urile se tranzacționează ca și acțiunile, acțiunile pot fi cumpărate în orice moment. Ordinele de limitare și de oprire pot fi utilizate pentru a reduce riscul de volatilitate intrazilnică. Este disponibilă vânzarea în lipsă, precum și cumpărarea în marjă.

Dincolo de fondurile mutuale de indici, ETF-urile permit unui investitor să tranzacționeze cu opțiuni de la Chicago Board Options Exchange (CBOE) sau NYSE pentru a cumpăra sau vinde ETF-ul. Potrivit Bloomberg Business, ETF-urile reprezintă aproximativ 70% din tot volumul de opțiuni pe acțiuni, adică 77 de miliarde de dolari pe zi. Bloomberg atribuie acest volum managerilor profesioniști de fonduri care își acoperă portofoliile, deoarece piața poate „absorbi tranzacții de miliarde de dolari fără să rateze o bătaie.”

Ratele de cheltuieli mai mici

ETF-urile au, de obicei, costuri de proprietate mai mici decât un fond mutual indexat. Aceste costuri includ costurile administrative de gestionare a fondului (denumite în mod obișnuit „rata cheltuielilor”) și includ gestionarea portofoliului, administrarea fondului, contabilitatea zilnică a fondului și stabilirea prețurilor, serviciile pentru acționari, comisioanele 12b-1 și alte costuri de operare. Un studiu Morningstar a constatat că ETF-urile au avut rate de cheltuieli mai mici decât fondurile mutuale indexate în aproape toate categoriile, deși avantajul a fost, de obicei, mai mic de un sfert de 1 %.

Câțiva susținători ai fondurilor mutuale indexate susțin că costul comisioanelor de tranzacționare și mărimea diferenței dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare (diferența dintre prețul oferit pentru cumpărarea unui titlu de valoare și prețul oferit pentru vânzarea unui titlu de valoare) într-un ETF compensează avantajul unei rate de cheltuieli mai mici. Un cumpărător de fonduri mutuale indexate nu este supus niciunuia dintre aceste costuri.

Vantaje fiscale

De fiecare dată când proprietarul unui fond mutual răscumpără acțiuni, fondul trebuie să vândă titluri de valoare pentru a finanța răscumpărarea, declanșând un câștig sau o pierdere de capital. Deținătorii de fonduri mutuale – inclusiv deținătorii de fonduri mutuale indexate – trebuie să plătească impozite pe dividende și câștiguri de capital pentru tranzacțiile care au loc în cadrul fondului. Prin lege, dacă un fond acumulează câștiguri de capital, acesta trebuie să le plătească acționarilor la sfârșitul fiecărui an. În consecință, deținătorii de fonduri mutuale indexate pot avea o obligație fiscală chiar și atunci când valoarea fondului a scăzut în timpul anului.

Datorită compoziției unice a ETF-urilor, acestea nu sunt obligate să vândă niciuna dintre deținerile lor pentru a răscumpăra acțiuni, ceea ce declanșează un eveniment impozabil. Acțiunile unui ETF sunt create și lichidate prin tranzacții cu un participant autorizat (PA). Un PA este un mare investitor instituțional care a încheiat un contract cu ETF-ul pentru a furniza ETF-ului coșuri de valori mobiliare dorite sau numerar în schimbul acțiunilor ETF-ului, care sunt apoi păstrate sau vândute pe o bursă de valori.

Ca o consecință a structurii, un investitor în ETF-uri va plăti doar impozite pe câștigurile de capital în funcție de doi factori:

• Costul achiziției inițiale a ETF-ului și încasările unei vânzări atunci când el sau ea renunță la poziția sa
• Lungimea perioadei de deținere

Expunerea completă a investiției

Acțiunile ETF-urilor sunt cumpărate și vândute pe piața secundară prin intermediul unui agent de brokeraj ca orice altă acțiune, mai degrabă decât prin intermediul unui sponsor de fond mutual, ca în cazul unui fond indexat. În consecință, activele ETF-urilor sunt investite integral în orice moment. În schimb, un sponsor de fond mutual trebuie să rețină numerar pentru a finanța răscumpărările de acțiuni.

Potrivit unui studiu realizat de Dr. Sergey Chernenko de la Universitatea de Stat din Ohio și Dr. Adi Sunderam de la Universitatea Harvard, raportul mediu dintre numerar și active în fondurile mutuale indexate a crescut de-a lungul timpului, crescând de la 7 % în 1997 la 9,5 % în 2014. Chiar și așa, autorii studiului au concluzionat că mulți administratori de fonduri nu au păstrat suficiente lichidități pentru a elimina riscul de a fi nevoiți să vândă active pentru a finanța răscumpărările.

În timp ce fondurile indexate și ETF-urile sunt obligate să stabilească prețul valorii activului net (NAV) al portofoliilor lor la sfârșitul unei zile de tranzacționare, prețul la care au loc tranzacțiile ETF-urilor se schimbă în mod constant, deoarece prețurile sunt stabilite în cadrul unui proces de licitație la bursă. Acest lucru înseamnă că prețul ETF-ului poate varia de la o tranzacție la alta sau VNA. Pe de altă parte, cumpărătorii și vânzătorii de fonduri mutuale indexate obțin întotdeauna valoarea NAV stabilită în ziua tranzacției.

Nici o achiziție minimă

Mulți sponsori de fonduri mutuale indexate cer o sumă minimă de achiziție, variind de la 100 de dolari la 3.000 de dolari sau mai mult. Potrivit The Motley Fool, unele fonduri mutuale indexate necesită până la 50.000 de dolari. Un cumpărător de acțiuni ETF poate cumpăra câte o acțiune la un moment dat, dacă dorește, dar trebuie să cântărească costurile comisioanelor. Dacă medierea costului în dolari este o strategie dorită, un cont cu un broker fără costuri sau cu costuri reduse este esențial.

Limbajul final

Cu numeroasele lor avantaje față de tipurile de investiții tradiționale, fondurile tranzacționate la bursă au devenit din ce în ce mai populare de când au fost introduse în 1993. Succesul lor a mers în paralel cu acceptarea pe scară largă a Teoriei moderne a portofoliului (MPT), care susține că selecția individuală a titlurilor de valoare nu este nici pe departe la fel de importantă ca alocarea corectă în cele mai potrivite clase de active. Cu alte cuvinte, echilibrarea riscului și a recompensei printr-o diversificare adecvată reprezintă strategia optimă de investiții.

Utilitatea ETF-urilor a stimulat, de asemenea, creșterea consilierilor de investiții automatizați, numiți în mod obișnuit „robo-consilieri”, care permit consilierea profesională a portofoliilor pentru investitorii cu fonduri limitate sau pentru cei care preferă o abordare de tip „DIY”. Steve Lockshin, de la Convergent Wealth Advisors, recunoaște beneficiile ETF-urilor și ale consultanței automatizate: „Computerele sunt mult mai bune decât oamenii la executarea strategiei câștigătoare a Premiului Nobel de diversificare și reechilibrare a investițiilor și sunt mult mai bune și la recoltarea pierderilor fiscale.”

Pentru acei investitori care nu au timpul, expertiza sau interesul de a analiza și monitoriza acțiunile individuale, ETF-urile sunt o alternativă convingătoare, în special atunci când sunt executate cu sfatul unei firme de brokeraj cu costuri reduse și cu consultanță automatizată de portofoliu.

Cumpărați ETF-uri? Care a fost rezultatul dumneavoastră?

.