„Acesta este un studiu de referință”, a spus Comen. „Este cu adevărat, în opinia mea, o schimbare a practicii.”

Femeile din studiu aveau toate tumori mamare care nu se răspândiseră încă în zone îndepărtate din organism. Dar multe dintre ele aveau cancer în ganglionii limfatici din apropiere.

Toate primiseră chimioterapie standard înainte de operație, dar încă mai aveau cancer „rezidual” lăsat în urmă.

Echipa lui Toi a repartizat în mod aleatoriu pacientele într-unul din cele două grupuri. Majoritatea femeilor din ambele grupuri au primit radiații, iar cele cu cancer de sân sensibil la hormoni au început să ia medicamente hormonale.

Doar un grup a primit Xeloda, în timp ce femeile din celălalt grup au primit pastile placebo. Tratamentul a fost administrat în șase sau opt „cicluri” de trei săptămâni, cu două săptămâni de administrare a medicamentului și o săptămână de pauză.

Cinci ani mai târziu, 89 la sută dintre pacientele cu Xeloda erau încă în viață, comparativ cu puțin sub 84 la sută dintre pacientele cu placebo.

Diferența a fost mai mare în rândul femeilor care aveau cancer de sân „triplu-negativ”; asta înseamnă că cancerul lor nu numai că nu avea HER2, dar nici nu era sensibil la hormoni – ceea ce le limitează opțiunile de tratament.

Printre aceste femei, 79 la sută dintre pacientele cu Xeloda erau în viață după cinci ani, comparativ cu 70 la sută dintre pacientele cu placebo.

Principalul efect secundar – care a afectat aproape trei sferturi dintre pacienți – a fost sindromul mână-picior. Aceasta este o înroșire și umflare a palmelor și a tălpilor picioarelor. Este similar, a spus Malamud, cu o „arsură solară rea” și dispare odată ce medicamentul este oprit.

Potrivit lui Comen, doza de Xeloda pentru orice pacient poate fi individualizată pentru a ajuta la gestionarea efectelor secundare. Doza poate fi redusă, de exemplu, sau un pacient poate lua o scurtă „vacanță” de la medicament, a spus ea.

În ceea ce privește accesul la medicament, atât Malamud, cât și Comen au spus că ar fi surprinși dacă un asigurator nu ar plăti. Malamud a spus că nu a întâmpinat probleme cu acoperirea.

„Acest studiu este o demonstrație că celulele canceroase care nu sunt omorâte de anumite medicamente pot fi totuși omorâte de altele”, a spus Comen.

Și, a adăugat ea, „duce acasă” faptul că cercetătorii continuă să facă progrese împotriva cancerului de sân greu de tratat.

Studiul a fost finanțat de Advanced Clinical Research Organization și Japan Breast Cancer Research Group.

Rezultatele au fost publicate la 1 iunie în New England Journal of Medicine.

.