COMPLICAȚIILE DOUATE ale telenovelelor sunt aproape de neexplicat. Mai sus este „Femeia în alb”. Karen Adams (dreapta) a divorțat de doctorul Kirk Harding (stânga) pentru că acesta o făcuse pe cumnata ei, Janet (pe patul de moarte de mai sus), să aibă un copil nelegitim.

din revista americană Life din 27 aprilie 1942

MEANING

soap opera: un serial de televiziune sau de teatru radiofonic care tratează, de obicei, evenimente zilnice din viața aceluiași grup de personaje

ORIGINE

În telenovelă:

– soap se referă la faptul că primii sponsori ai unor astfel de seriale la radioul american erau adesea producători de săpunuri;

– opera se referă la amploarea incidentelor dramatice care se petrec în aceste emisiuni (este un ecou al cuvântului anterior horse opera, care desemna un film western și, mai târziu, un serial de televiziune western; în acest sens, horse opera este atestat în 1923, dar termenul era folosit încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea pentru a desemna un divertisment cu cai).

Cel mai vechi exemplu de telenovelă pe care l-am găsit este din The Pittsburgh Press (Pittsburgh, Pennsylvania) din 6 martie 1938:

Chicago este patria „telenovelei”, un nume ciudat pe care actorii de radio l-au lipit de dramele în serie care se aud dimineața și după-amiaza. Producătorii de săpunuri au fost primii care au folosit pe larg aceste seriale de după-amiază și, actorii fiind actori, numele a rămas.

Sintagma soap tragedy este consemnată pentru prima dată în lucrarea Those Radio Soap Tragedies, de Charles A. Maddry, ministru al Bisericii Baptiste Avondale din Jacksonville, Florida, publicat în The Christian Century din august 1938:

Le numesc „tragedii de săpun” – deși câteva dintre ele sunt tragedii de untură, fasole și făină – pentru că prin harul săpunului mi se permite să vărs lacrimi pentru aceste personaje care suferă atât de mult de pe urma vieții.

The Chatham Press (Chatham, New Jersey) din 15 martie 1940 a stabilit o comparație între tragediile de săpun și operele hipice:

SUNT FEMEILE ASCULTĂ?

Radioul crede că da, și pregătește „tragedii de săpun” alături de care „operele hipice” sunt clasice. 84,92 la sută din orele de zi în care acești oameni din clasa de agrement, toate doamnele noastre, stau și ascultă, sunt umplute cu prostii. (Femeile din New Rochelle au un pact „Nu ascult”.) Și faptul că aceste emisiuni obțin rezultate și au efect asupra vânzărilor dovedește ceva?
Nu în ultimul rând, aceasta este în mod clar „Ladies First”. Dacă sunt peste nivelul de imbecilitate, să o spună. O carte poștală de un penny cântărește o tonă atunci când poartă o sugestie pentru un program comercial. Nervul de buzunar al unui cumpărător de radio este mai sensibil decât aripa unui liliac.

The Rotarian din iulie 1940 a publicat Can US Radio Regulate Itself? Nu!”, în care Paul Hutchinson, redactor-șef al The Christian Century, scria:

Ați ascultat vreodată programele din timpul zilei? Din păcate, cei mai mulți dintre cititorii The Rotarian nu au ascultat prea mult pe timp de zi. Nici eu nu o făcusem până când am aterizat în pat pentru o ședere de șase luni, acum vreo doi ani. Ei bine, dacă vreți să sondați profunzimea stângăciei umane – pentru a folosi un cuvânt pe care fiicele mele colege de facultate îl găsesc expresiv – vă provoc să petreceți o săptămână, doar o săptămână, ascultând tragediile telenovelelor matinale de la radio. În ele, răul publicitar atinge profunzimea. Programele se schimbă la fiecare sfert de oră și, în cele mai multe cazuri, palavrele crainicului durează aproximativ patru din cele 15 minute. Dar nici măcar acel unctuos „Doamnelor, știți că…” nu este atât de inepți ca ceea ce urmează.

Revista americană Life din 27 aprilie 1942 a publicat Soap Operas and Freaks: Serialele de zi sunt triste, care conține următoarele:

Radioul are o diversitate minunată. Are programe ciudate, cum ar fi „Go Get It”, ai cărui concurenți sunt trimiși în misiuni capricioase. Are forumuri intelectuale, cum ar fi ‘Round Table’, la care sunt prezentați profesori universitari. Are, de asemenea, telenovele.
Telenovelele, numite astfel pentru că mulți sponsori vând săpun, sunt seriale de 15 minute în timpul zilei, destinate casnicelor. Unii le numesc „plângăcioșii de spălătorie”. Personajul lor central este, de obicei, o femeie nobilă care încearcă să îndrepte problemele altora. Nimeni nu a știut vreodată ce necazuri vede o eroină de telenovelă. Episoadele sunt îmbibate în lacrimi, agonii, neînțelegeri complicate. Cu toate acestea, Sandra Michael, autoarea telenovelei „Împotriva furtunii”, a primit anul acesta premiul Peabody al Universității din Georgia pentru munca sa excelentă și pentru că a insuflat un nou spirit în dramele de zi.

Nu a trecut mult timp până când telenovela a fost folosită la figurat pentru a desemna orice poveste improbabilă, întortocheată sau emoționantă. Cea mai veche utilizare cunoscută este în The Lady in the Lake (1944), de romancierul american Raymond Chandler (1888-1959):

Și-a făcut bagajele și a coborât în aceeași noapte. Nu am mai văzut-o niciodată. Nu vreau să o mai văd. Nu am auzit un cuvânt de la Muriel în toată luna, nici măcar un cuvânt. Nu am nici cea mai vagă idee unde se află. Cu un alt tip, poate. Sper că o tratează mai bine decât am tratat-o eu. Mulțumesc că ați ascultat telenovela.

Forma prescurtată telenovelă este consemnată pentru prima dată în Sunt telenovelele numai sudalme? Douăzeci de milioane de femei ascultă zilnic aceste seriale și găsesc în ele o lume de vis. Efectul este bun sau rău? de autorul și criticul de carte american John K. Hutchens (1905-95), publicat în The New York Times Magazine din 28 martie 1943:

Nu toate „telenovelele” sunt atât de dureroase și nu toate sunt produse ca de o mașină.

Aberația „soapies” este consemnată pentru prima dată în 1964, într-o povestire a lui Frederik Pohl (1919-2013), scriitor american de science-fiction, publicată în revista Galaxy Magazine:

Ai avut o cădere nervoasă la un an după ce ai fost externat, cafard spațial, cum i se spune pe „soapies”. Febra galbenă este ceea ce îi spuneam pe Lună.

Său singular recunoscut este soapie mai degrabă decât soapy. New York Times din 1 iulie 1974 a avut, la rubrica „Morning Afternoon Evening Cable TV”:

„Daughters Courageous” (1939). The Lane Sisters, John Garfield, Claude Rains. O telenovelă, se acordă. Și datată. Dar plăcut de veselă.