Istoria statisticii și semnificația ei

Statistica este o disciplină relativ nouă, care s-a desprins din teoria probabilităților și este utilizată pe scară largă în domenii precum economia și astrologia. Este o logică și o metodologie pentru a măsura incertitudinea și este utilizată pentru a face inferențe asupra acestor incertitudini (Stigler, 1986). Istoria statisticii poate fi urmărită în primul rând până în anii 1600. John Graunt (1620-1674) poate fi considerat pionierul statisticii și autorul primei cărți despre statistică. El a publicat „Natural and Political observations on the Bills of Mortality” (Observații naturale și politice asupra facturilor de mortalitate) în 1662, prin care studia epidemia de ciumă din Londra la vremea respectivă, la cererea regelui. Graunt a fost rugat să elaboreze un sistem care să le permită să detecteze amenințările unor noi epidemii, ținând evidența mortalității și a cauzelor de deces și făcând o estimare a populației. Prin formarea tabelului vieții, Graunt a descoperit că, „statistic”, raportul dintre bărbați și femei este aproape egal. Apoi, în 1666, a colectat date și a început să examineze speranța de viață. Toate acestea au fost fundamentale, deoarece a fost, fără îndoială, primul care a creat un tabel de viață condensat din date mari și a reușit să facă unele analize pe baza acestuia. În plus, aceasta este utilizată pe scară largă în asigurările de viață de astăzi, ceea ce arată importanța și semnificația activității lui Graunt (Verduin, 2009). Un alt motiv pentru care acesta este semnificativ este datorită capacității sale de a demonstra valoarea colectării datelor (Stigler, 1986). Apoi, în 1693, Edmond Halley a extins ideile lui Graunt și a format primul tabel de mortalitate care a realizat statistic relația dintre vârstă și rata mortalității. Din nou, aceasta este utilizată în asigurările de viață (Verduin, 2009).

Un alt contribuitor la formarea statisticii este Abraham De Moivre (1667-1823). El a fost prima persoană care a identificat proprietățile curbei normale și, în 1711, a introdus noțiunea de independență statistică (Verduin, 2009). În 1724, De Moivre a studiat statistica mortalității și a pus bazele teoriei anuităților, inspirat de lucrările lui Halley. Acest lucru este semnificativ, deoarece anuitățile sunt utilizate pe scară largă în prezent în industria financiară, în special la formarea tabelelor actuariale în domeniul asigurărilor de viață. De Moivre a continuat apoi să vorbească despre ideea de distribuție normală, care poate fi folosită pentru a aproxima distribuția binomială (O’Connor și Robertson, 2004).

William Playfair (1759-1823) a fost persoana care a inventat grafica statistică, care a inclus graficul cu linii și graficul cu bare în 1786 și graficul cu plăcinte în 1801. El credea că graficele sunt o modalitate mai bună de a reprezenta datele și a fost „împins la această invenție de lipsa de date”. Aceasta a fost o piatră de hotar, deoarece aceste reprezentări grafice sunt folosite pretutindeni în prezent, cel mai notabil fiind graficul seriilor de timp, care este un grafic care conține mai multe puncte de date măsurate la intervale uniforme succesive de-a lungul unei perioade de timp. Aceste grafice pot fi folosite pentru a examina date cum ar fi acțiunile și ar putea fi folosite pentru a prezice datele viitoare (Robyn 1978).

Adolphe Quetlet (1796-1874) a fost prima persoană care a aplicat probabilitatea și statistica la Științele Sociale în 1835. El a fost interesat să studieze despre caracteristicile umane și a sugerat că legea erorilor, care sunt utilizate în mod obișnuit în Astronomie, ar putea fi aplicată atunci când studiază oamenii și, prin aceasta, se pot face presupuneri sau predicții în ceea ce privește caracteristicile fizice și caracteristicile intelectuale ale unei persoane. Prin studiile lui Quetlet, acesta a descoperit că distribuția anumitor caracteristici, atunci când a realizat o diagramă a acestora, avea forma unei curbe în formă de clopot. Aceasta a fost o descoperire semnificativă, deoarece Quetlet a continuat mai târziu să formeze proprietățile curbei de distribuție normală, care este un concept vital în statistica de astăzi. Folosind acest concept de „om mediu”, Quetlet l-a folosit pentru a examina alte aspecte sociale, cum ar fi rata criminalității și rata căsătoriilor. El este, de asemenea, cunoscut pentru că a creat o formulă numită indicele Quetlet sau, mai frecvent, indicele de masă corporală, care reprezintă o indicație sau o măsură pentru obezitate. Aceasta este folosită și astăzi și puteți afla IMC-ul dumneavoastră prin calcul. Dacă obțineți un indice mai mare de 30, înseamnă că persoana este oficial obeză (O’Connor și Robertson, 2006).

Alți membri care au avut contribuții mici, dar semnificative la Statistică sunt Carl Gauss și Florence Nightingale. Gauss a fost prima persoană care s-a jucat cu metoda de estimare a celor mai mici pătrate atunci când a fost interesat de astronomie și a încercat să prezică poziția unei planete. Ulterior, el a demonstrat această metodă presupunând că erorile sunt distribuite în mod normal. Metoda celor mai mici pătrate este utilizată pe scară largă în prezent, în astronomie, de exemplu, pentru a minimiza eroarea și a îmbunătăți acuratețea rezultatelor sau a calculelor (O’Connor și Robertson, 1996). A fost, de asemenea, metoda cea mai frecvent utilizată înainte de 1827, atunci când se încerca combinarea unor ecuații inconsistente (Stigler, 1986). Nightingale a fost inspirată de lucrările lui Quetlet privind graficele statistice și a realizat un grafic care detalia decesele soldaților în care lucra. Ulterior, ea a continuat să analizeze acea stare și îngrijire a unităților medicale din India. Acest lucru a fost semnificativ, deoarece Nightingale a aplicat statisticile la problemele de sănătate, ceea ce a dus la îmbunătățirea asistenței medicale. Lucrările ei importante au fost recunoscute, deoarece a devenit prima femeie care a devenit membră a Societății Regale de Statistică (Cohen, 1984).

Unul dintre cei mai mari contribuitori a fost Francis Galton (1822-1911) care a ajutat la crearea unei revoluții statistice care a pus bazele viitorilor statisticieni precum Karl Pearson și Charles Spearman (Stigler, 1986). A fost rudă cu Charles Darwin și a avut multe interese, cum ar fi Eugenica și Antropologia. A venit cu o serie de concepte vitale, printre care regresia, deviația standard și corelația, care au apărut atunci când Galton studia mazărea dulce. El a descoperit că boabele succesive de mazăre dulce aveau dimensiuni diferite, dar regresau spre dimensiunea medie și spre distribuția părinților lor (Gavan Tredoux, 2007). Ulterior, Galton a continuat să lucreze cu ideea de corelație atunci când a studiat înălțimea părinților și a copiilor părinților atunci când aceștia ajung la vârsta adultă, unde a realizat o diagramă a constatărilor sale și a descoperit o corelație evidentă între cele două. Ulterior, a efectuat alte câteva experimente și a ajuns la concluzia că indicele de corelație era un indiciu al gradului în care cele două variabile erau legate una de cealaltă. Studiile sale au fost semnificative, deoarece toate sunt fundamentale în Statistică astăzi și aceste metode sunt folosite în multe domenii pentru analiza datelor, în special cu extragerea de informații semnificative între diferiți factori (O’Connor și Robertson, 2003).

1. Istoria statisticii: The Measurement of Uncertainty before 1900

2. Stephen M Stigelr

   Editură: Editura: Belknap Press of Harvard University Press, 1 martie 1990

   p1, 4, 40, 266

3. http://www.leidenuniv.nl/fsw/verduin/stathist/stathist.htm

4. O scurtă istorie a probabilităților și statisticii

   Kees Verduin

   Ultima actualizare: Martie 2009

   Ultima accesare: 02/04/2010

5. http://www-history.mcs.st-and.ac.uk/Biographies/De_Moivre.html

6. Arhiva de Istorie a Matematicii MacTutor

   Articolul de:

   Articolul de: J J J O’Connor și E F Robertson

   Copyright iunie 2004

   Ultimul accesat: 05/04/2010

7. The American Statistician Volumul: 32, Nr: 1

8. Grafica cantitativă în statistică: A brief history

   James R. Beniger and Dorothy L. Robyn

   p1-11

9. http://www-groups.dcs.st-andrews.ac.uk/~history/Biographies/Quetelet.html

10. Arhiva de istorie a matematicii MacTutor

    Articol de: J J J O’Connor și E F Robertson

    Copyright August 2006

    Ultimul accesat: 06/04/2010

11. http://www-history.mcs.st-and.ac.uk/Biographies/Gauss.html

12. Arhiva MacTutor de Istorie a Matematicii

    Articol realizat de: MacTutor History of Mathematics archive

    Articol realizat de: J J J O’Connor și E F Robertson

    Copyright decembrie 1996

    Ultimul accesat: 06/04/2010

13. Scientific American 250

14. Florence Nightingale

    I. Bernard Cohen

    Martie 1984, p128-37/p98-107în funcție de țara de vânzare

15. http://galton.org/

16. Francis Galton

    Editat și întreținut de: Gavan Tredoux

    Ultima actualizare: 12/11/07 (conform actualizării din secțiunea ‘Știri’)

    Ultimul accesat: 07/04/2010

17. http://www-history.mcs.st-and.ac.uk/Biographies/Galton.html

18. Arhiva MacTutor de Istorie a Matematicii

    Articol realizat de:

    Articolul de: J J J O’Connor și E F Robertson

    Copyright octombrie 2003

    Ultimul accesat: 07/04/2010