În urmă cu două decenii, oamenii din întreaga lume au întâmpinat noul mileniu cu un sentiment de optimism crescând. Amenințarea reprezentată de Războiul Rece se estompa încet în oglinda retrovizoare. Gânditori importanți, precum Francis Fukuyama, au lăudat beneficiile globalizării, spunând că aceasta va aduce democrație și prosperitate în țările în curs de dezvoltare. Economia internetului, aflată la început de drum, promitea să ne aducă mai aproape unii de alții.

Cei 20 de ani care au urmat au mai scos o parte din aerul presupusului progres constant, dar când istoricii din viitor vor evalua secolul XXI, anul 2020 va servi probabil drept punctul în care bula optimismului s-a spart. Pandemia COVID-19 a scos la iveală o rețea complexă de probleme interconectate care s-au transformat în crize în toată regula. Coronavirusul a scos la iveală pericolele sărăciei endemice nu numai în țările în curs de dezvoltare, ci și în țările bogate, cum ar fi SUA, unde milioane de oameni nu beneficiază de asistență medicală și sunt la un salariu distanță de a trăi pe stradă. În întreaga lume, minoritățile rasiale și etnice au cerut dreptate după secole de discriminare structurală. În tot acest context, clima Pământului este din ce în ce mai instabilă, reprezentând o amenințare existențială pentru societatea umană așa cum o cunoaștem. În următorul deceniu, societățile vor fi forțate fie să se confrunte cu această încrengătură de provocări, fie să fie copleșite de ele. Răspunsul nostru va defini viitorul pentru următoarele decenii.

Recunoașterea faptului că aceste provocări sunt legate în mod fundamental nu este nouă. Activiștii și academicienii au subliniat de mulți ani efectele în cascadă ale diferitelor maladii sociale. Fie că este vorba despre modul în care rasismul contribuie la rezultate slabe în materie de sănătate sau discriminarea de gen dăunează creșterii economice, exemplele sunt aparent nesfârșite. Dar această înțelegere și-a făcut loc și în conversația despre soluții.

În mod special, în ultimii cinci ani, ONU a promovat 17 obiective de dezvoltare durabilă interconectate, obiective pentru construirea unei lumi mai viabile, și a făcut apel la un impuls pentru a le atinge până în 2030. Obiectivele, care acoperă progresul de mediu, social și economic, nu sunt obligatorii, dar au devenit repere cheie pentru angajamentele la nivel național și corporativ. Țări de la China la Maldive, precum și companii precum Amazon, Microsoft și PwC, s-au angajat să implementeze în următorul deceniu politici care să le pună pe calea eliminării amprentei de carbon.

Înțelegerea faptului că aceste probleme necesită soluții holistice nu a făcut decât să crească pe fondul pandemiei și al consecințelor acesteia. Președintele Joe Biden s-a referit la patru crize urgente – pandemia, criza economică, nedreptatea rasială și schimbările climatice – și a promis un efort pentru a le aborda pe toate împreună. Programul Uniunii Europene pentru a propulsa blocul din criza COVID-19 vizează schimbările climatice, încorporând în același timp preocupări legate de echitate. Pe măsură ce piețele bursiere au crescut anul trecut, instituțiile cu active de mii de miliarde de dolari au cerut ca investițiile lor să ofere nu numai un randament bun pentru portofelele lor, ci și un randament bun pentru societate.

Toate aceste evoluții și multe altele au creat noi oportunități pentru idei îndrăznețe. Aceste noi moduri de gândire vor veni de la liderii guvernamentali, cu siguranță, dar și de la activiști, antreprenori și academicieni. Aici, cei opt membri inaugurali ai comitetului 2030 ne oferă propriile soluții specifice – și în ele, poate, semințele optimismului secolului XXI.

Acesta apare în numărul din 1 februarie 2021 al revistei TIME.

Scrieți-i lui Justin Worland la [email protected].