Vorbitor: Bonnie Sala | Serii: Guidelines For Living | …să-și ia crucea în fiecare zi și să urmeze… Luca 9:23

„Apoi le-a zis tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să vină după Mine.” (Luca 9:23). Cine a fost acesta să facă o afirmație atât de îndrăzneață? El este identificat în istorie ca fiind Iisus din Nazaret, dar Nazaretul a fost doar locul unde a crescut. Într-o zi, Isus le-a pus ucenicilor Săi întrebarea: „Cine spune lumea că este Fiul Omului?”. (Mat. 16:13). Petru a răspuns: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Mat. 16:16).
Acum, mulți oameni ar fi de acord că Isus a avut curajul de a fi diferit de societatea din jurul său și a fost unul care a schimbat foarte mult cursul istoriei. Isus a expus totul negru pe alb pentru urmașii Săi. El nu și-a îndulcit provocarea. De fapt, au existat momente în care El chiar a făcut ca oamenilor să le fie greu să îl urmeze. El credea că un nucleu de bărbați și femei cu adevărat dedicați putea realiza mult mai mult decât o armată de credincioși de weekend care Îi cântau cântece de închinare duminica dimineața și uitau de El în restul săptămânii.
„Dacă cineva vrea să vină după Mine”, a provocat Isus, „trebuie să se lepede de sine însuși” (Mat. 16:24). Astăzi, adevărul este că există foarte puțină negare reală de sine la cei care se numesc creștini. Este unul dintre indiciile că o mare parte din ceea ce numim astăzi creștinism este superficial și lipsit de sens. Când au fost rostite de Isus, cuvintele: „Leapădă-te de tine însuți și ia-ți crucea ta!” au adus instantaneu în mintea oamenilor imaginea răstignirii și a tot ceea ce reprezenta ea. Ucenicii care Îl ascultau pe Isus erau conștienți de ceea ce însemna răstignirea, pentru că de multe ori văzuseră cum o victimă neajutorată era trasă în țeapă pe bârne de lemn îmbinate în unghi drept.
Crucea vorbea despre moarte, moarte hidoasă, agonizantă, iar ucenicii știau că, dacă Îl urmau cu adevărat pe Isus, atunci El trebuia să fie pe primul loc, în timp ce ei își lăsau deoparte propriile ambiții și interese. Oare Isus cere mai puțin astăzi? Mai insistă El ca Împărăția Sa să fie pusă mai presus de propriile noastre împărății ale câștigului personal?
Traducătorul Bibliei Wycliffe, Ken Jacobs, a încercat să traducă cuvântul „a nega” atunci când lucra cu indienii Chamula din Mexic. El a descoperit, însă, că în cultura și limba lor, ei nu aveau conceptul de negare de sine. Flagelația sau bătaia de sine – da, aveau un cuvânt pentru asta – dar a se nega pe sine le era străin. În cele din urmă, Ken a tradus cuvântul, spunând: „Dacă cineva vrea să mă urmeze, să scoată din inima lui ceea ce vrea să facă inima lui și să vină să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze”. Și în asta constă ucenicia.
Un ultim gând: Urmarea lui Isus este total voluntară. El nu îi constrânge pe oameni. El nu îi mituiește cu „o casă în cer și o viață perfectă de acum până la mutare”. El pur și simplu îi invită să „Veniți, urmați-mă”. Totuși, El cere un singur lucru. El insistă să aibă primul loc.
„Când Hristos cheamă un om”, a scris Dietrich Bonhoeffer, „îi cere să vină și să moară”. „A te lepăda de tine însuți înseamnă a fi conștient doar de Hristos și nu mai mult de tine însuți, a-L vedea doar pe Cel care merge înainte și nu mai mult drumul care este prea greu pentru noi… tot ceea ce poate spune lepădarea de sine este: „El conduce drumul, țineți-vă aproape de el.”
Mesajul crucii nu s-a schimbat odată cu trecerea timpului. Sculptată în fildeș sau aurită cu aur, ea vorbește în continuare despre moartea personală, pentru ca Hristos să trăiască în noi. Chiar și natura însăși ne învață că moartea trebuie să preceadă viața. Sămânța moare și este îngropată în pământul rece înainte ca o nouă viață să încolțească în ea. Acesta este începutul vieții care nu cunoaște sfârșit.
Lectura resursă: Matei 19:16-26

.