FARMACOLOGIE CLINICĂ

Mecanism de acțiune

XEPI este un medicament antimicrobian .

Farmacodinamică

Relația expunere-răspuns

Relația expunere-răspuns pentruozenoxacina în urma aplicării topice nu a fost studiată, cu toate acestea; orelație este puțin probabilă deoarece expunerea sistemică în urma aplicării topice este neglijabilă .

Farmacocinetică

Absorbție

Au fost efectuate patru studii farmacocinetice la 110 pacienți care au utilizat diferite concentrații de ozenoxacină în cremă, până la 2% (de două ori mai mare decât concentrația din formula comercializată). Trei dintre acestestudii au evaluat absorbția sistemică la subiecți sănătoși și la subiecți cuimpetigo. Aceste studii au fost efectuate cu aplicarea unică sau repetată a unei cantități de până la 1 g de ozenoxacină în cremă pe pielea intactă sau abrazată (până la 200 cm² de suprafață). Nu a fost observată nicio absorbție sistemică la 84 din 86 de subiecți, iar la 2 subiecți a fost observată o absorbție sistemică neglijabilă la nivelul de detecție (0,489 ng/mL).

Distribuție

Legătura cu proteinele plasmatice a -ozenoxacinei a fost moderată (~80 până la 85%) și nu pare să fie dependentă de concentrație. Deoarece în studiile clinice a fost observată o absorbție sistemică neglijabilă, distribuția tisulară nu a fost investigată la om.

Eliminare

Metabolism

Ozenoxacina nu a fost metabolizată în prezența discurilor de piele umană proaspătă și a fost minim metabolizată în hepatocitele umane.

Excreție

Studiile nu au fost investigate la om datorită absorbției sistemice neglijabile observate în studiile clinice.

Microbiologie

Mecanism de acțiune

Ozenoxacina este un medicament antimicrobian de tip chinolonic. Mecanismul de acțiune implică inhibarea enzimelor de replicare a ADN-ului bacterian, ADN-girasa A și topoizomeraza IV. Ozenoxacina s-a dovedit a fi bactericidă împotriva organismelor S. aureus și S. pyogenes.

Rezistență

Mecanismul de rezistență la chinolone poate apărea prin mutații ale uneia sau mai multora dintre genele care codifică ADN girasa sau topoizomeraza IV. Organismele rezistente vor purta de obicei o combinație de mutații în cadrul subunităților gyrA și parC.

În general, frecvența mutanților rezistențiselectați de ozenoxacină este ≤10-10.

Interacțiune cu alte antimicrobiene

Ozenoxacina a fost testată în combinație cu 17 alți agenți antimicrobieni utilizați în mod obișnuit împotriva S. aureus și S.pyogenes.Interacțiuni de antagonism cu ozenoxacina au fost observate cu ciprofloxacina împotriva S. aureus.

Activitate antimicrobiană

Ozenoxacina s-a dovedit a fi activăîmpotriva majorității izolatelor următoarelor microorganisme, atât in vitro cât și în infecții inclinice :

Bacterii gram-pozitive

Staphylococcus aureus (inclusiv izolate rezistente la meticilină)

Streptococcus pyogenes

Studii clinice

Siguranța și eficacitatea XEPI pentru tratamentul impetigoului au fost evaluate în două studii multicentrice, clinice randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo (Studiul 1, (NCT01397461) șiStudiul 2, (NCT02090764)). Șapte sute douăzeci și trei (723) de subiecți cu vârsta de două luni sau mai mult, cu o suprafață corporală afectată de până la 100 cm² și care nu depășea 2% pentru subiecții cu vârsta cuprinsă între 2 luni și 11 ani, au fost repartizați aleatoriu la XEPI sau placebo. Subiecții au aplicat XEPI sau placebo de două ori pe zi timp de 5 zile. Subiecții cu boli de piele subiacente (de ex,dermatită eczematoasă preexistentă), traumatisme cutanate, dovezi clinice de infecție secundară sau semne și simptome sistemice de infecție (cum ar fi febra), au fost excluși din aceste studii.

Succesul clinic general a fost definit ca nefiind necesară o terapie antimicrobiană suplimentară pentru zona (zonele) afectată(e) de bază șiabsența/reducerea semnelor și simptomelor clinice evaluate la finalul tratamentului (ziua 6-7), după cum urmează: absența exsudatelor/pusului, a crustelor, a încălzirii țesuturilor și a durerii; și a eritemului/inflamației, a edemului tisular și a pruritului evaluate ca fiind mai puțin decât ușoare în studiul 1; și absența veziculelor, a exsudatelor/pusului, a crustelor, a pruritului/durerii și a eritemului/inflamației ușoare sau ameliorate în studiul 2. Tabelul 2de mai jos prezintă rezultatele privind răspunsul clinic la sfârșitul tratamentului.

Tabelul 2 : Răspunsul clinic la sfârșitul tratamentului în studiul 1 și studiul 2 la toți subiecții randomizați

Bacteriile cel mai frecvent identificate au fost S. aureusși S. pyogenes. Tabelul 3 de mai jos prezintă rezultatele privind succesul clinic la sfârșitul terapiei la subiecții cu S. aureus sau S. pyogenes la nivelul de bază.

Tabelul 3 : Succesul clinic la sfârșitul terapiei în studiul 1 și studiul 2 la subiecții cu S. aureus sau S. pyogenes

.