2019Edit

Piesele lui Simmons au fost expuse în cadrul expoziției „Live Dangerously” de la National Museum for Women in the Arts, secțiunea Platform (lucrări de mari dimensiuni) a celei de-a 25-a ediții Armory Show 2019, „Xaviera Simmons: Sundown” la David Castillo și „When Home Won’t Let You Stay” la Institutul de Artă Contemporană/Boston.

Este deschisă în lumea artei dincolo de practica sa vizuală, scriind un articol de comentarii critice pentru The Art Newspaper intitulat „Whiteness must undo itself to make way for the truly radical turn in contemporary culture” și retrăgându-se în calitate de panelist la un festival New Museum atunci când organizatorii locali din Bronx l-au închis cu îngrijorarea lor. Articolul ei a fost citat (cu permisiunea ei) în prima expoziție personală de artă a artistului William Powhida din ultimii cinci ani la Postmasters Gallery.

Sundown (2018)Edit

Simmons a expus Sundown în 2018 la David Castillo ca un nou corp de lucrări. Lucrarea se bazează pe istoria suprimării negrilor americani prin sclavie, epoca Jim Crow și epoca drepturilor civile. Corpul de lucrări se bazează, de asemenea, pe cercetări riguroase și descoperiri de arhivă făcute de Simmons. Sundown încearcă să o situeze pe artistă în imagini și momente din trecut. Expoziția a prezentat un element sculptural, integrând mobilier la scară mică alături de fotografiile sale. Mobilierul face observații asupra meșteșugarilor negri anonimi și a femeilor de culoare din întreaga istorie, a căror muncă a rămas fără nume din cauza lipsei de drepturi generaționale. Simmons propune o ipoteză, întrebându-se cum ar fi diferit astăzi peisajul cultural american dacă americanii de culoare ar fi putut să participe liber la meșteșuguri și creativitate.

Convene (2018): Organizat de SculptureCenterEdit

Sculptura lui Simmons a fost expusă în parcul Hunter’s point south din Queens. De-a lungul țărmului râului East River, există mai multe canoe răsturnate, cu spatele lor pictat în culori vii. Culorile pe care le folosește reprezintă steagurile națiunilor din comunitățile de imigranți care locuiesc în Queens, ceea ce face ca acesta să fie unul dintre cele mai diverse cartiere ale orașului New York. Ținând cont de administrația Trump, această piesă capătă mai multă relevanță.

Xaviera Simmons: Coded (2016)Edit

Coded a fost o expoziție-anchetă la The Kitchen. În legătură cu expoziția, Simmons a creat, de asemenea, o lucrare de performance care folosește materiale și resurse de arhivă pentru a explora istoria queer, homoerotismul și cultura dancehall jamaicană.

Xaviera Simmons: Underscore (2013-14)Edit

Desprinzându-se din practica lui Simmons ca artistă multidisciplinară, Underscore a fost montată la Muzeul de Artă Contemporană Aldrich, unde a prezentat două fotografii, o instalație de diapozitive și un performance site-specific intitulat Number 17. Fiecare dintre aceste componente s-a inspirat atât din elemente de muzică live, cât și din muzică înregistrată: fotografiile Warm Leatherette (2009) și Horse (2009) au folosit coperte familiare de LP-uri ca măști pentru personajele sale, instalația de diapozitive Into the Rehearsal a fost o manipulare digitalizată a unor imagini de joasă rezoluție din secvențe de dansuri jamaicane (se face referire în mod special la forma populară de dans numită daggering) adunate de pe internet, iar Number 17 a transformat Galeria Opatrny a muzeului într-un spațiu în care Simmons a construit performance-uri vizuale/sonore improvizate, cuplate cu practici de high-endurance și action painting.

Archive As Impetus: Artists Experiment (2013)Edit

Simmons a participat la seria Artists Experiment de la Museum of Modern Art, New York. Ea a acționat atât în calitate de artist, cât și de arhivar, urmărind propria istorie a muzeului, în timp ce extrăgea și reinstaura exemple de acțiune politică prin gesturi.

Index Series (2013)Edit

Seria Index a lui Simmons a surprins imagini ale unor torsuri cvasi-umane orientate la nivelul ochilor: aceste forme au fost compuse din efemeride, cum ar fi rozariile, cărțile poștale, fotografii zdrobite și resturi de bijuterii, canalizate în perechi de blue jeans și jambiere imprimate. Aceste lucrări sunt, de fapt, fotografii ale unor corpuri construite care poartă urme ale lumii reale, dar care locuiesc într-un spațiu unic aflat chiar dincolo de aceasta. Ele sunt arhive canalizate într-un corp, reflectând capacitatea corpului real de a documenta și de a stoca memoria și experiența.

Open la David Castillo a fost prima prezentare la scară largă a seriei Index a lui Simmons. Expoziția s-a jucat cu ideea de peisaj și performanță prin încorporarea și complicarea narațiunii, a corpului și a obiectului în cadrul creațiilor lui Simmons. Open sfidează dimensiunea timpului, reevaluând prezența și mediul înconjurător prin utilizarea de către artist a efemerului și a performance-ului.

Thundersnow Road (2010)Edit

Comandată de Nasher Museum of Art de la Duke University ca parte a expoziției The Record din 2010: Contemporary Art and Vinyl, Simmons a colaborat cu un grup de artiști pentru a produce o instalație hibridă de fotografie peisaj-muzică. Simmons a călătorit și a explorat topografiile variate din Carolina de Nord pe o perioadă de zece zile; imaginile pe care le-a realizat au servit drept „coperte de album” pentru melodii înregistrate de artiști precum Jim James de la My Morning Jacket, Mac McCaughan de la Superchunk și Kyp Malone, Tunde Adebimpe și Jaleel Bunton de la TV On the Radio. Casa de discuri Merge Records, cu sediul în Durham, a fost producătorul muzical.

Bronx As Studio (2008)Edit

Programul pentru artiști emergenți al Public Art Fund, In the Public Realm, l-a însărcinat pe Simmons să realizeze un proiect de trei săptămâni în iunie 2008, folosind străzile din Bronx ca spațiu pentru jocuri pe trotuar, portrete fotografice clasice și performance art. Trecătorii au fost încurajați să participe la diverse activități, printre care hopscotch, soapbox speaking, șah și Double Dutch. Simmons a furnizat recuzita și elementele de fundal, pe fundalul cărora au fost înregistrate toate activitățile spontane ale publicului. Portretele color au fost trimise direct înapoi participanților, ca o modalitate de a finaliza procesul de participare activă și creativă.

.