ABSTRACT

Leitmotivul celui de-al Treilea Reich a fost insistența asupra construirii unei Volksgemeinschaft rasiale, agențiile naziste căutând în mod constant manifestări ale acestei ordini politice și sociale. În viziunea nazistă asupra lumii, fiecare german avea dreptul la Volksgemeinschaft, indiferent de mediul social, iar sarcina propagandei naziste a fost de a lega emoțional și simbolic muncitorii de comunitatea rasială, înlocuind conștiința lor de clasă cu o nouă identitate bazată pe rasă. Articolul susține că fabrica de avioane Junkers din Dessau a constituit o arenă deosebit de promițătoare pentru acest experiment. În timpul boom-ului în domeniul armamentului, Germania Centrală a cunoscut o creștere industrială rapidă, oferind un teren fertil pentru identificarea cu regimul. În plus, industriile în expansiune au servit un alt scop, deoarece locul de muncă a apărut ca o arenă importantă pentru practicile sociale prin care viziunea nazistă a unei noi ordini sociale se putea exprima. Folosind concepția nazistă despre „muncă” (Arbeit) ca punct de plecare, articolul arată modul în care agențiile naziste și compania Junkers însăși au încercat să promoveze Volksgemeinschaft în rândul forței de muncă. În ciuda afirmațiilor repetate ale naziștilor cu privire la o ruptură revoluționară cu societatea contemporană, Volksgemeinschaft nu poate fi complet înțeleasă decât dacă luăm în considerare modul în care regimul a încercat să se bazeze pe identități și credințe preexistente, cum ar fi faptele aviației germane. Atât conceptul nazist de „muncă”, cât și moștenirile aviației germane au accentuat aspectele de incluziune și excludere ale Volksgemeinschaft și, în același timp, au făcut-o mai accesibilă pentru germanii obișnuiți.

.