William Wycherley, (n. 1641 – d. 1 ian. 1716, Londra), dramaturg englez care a încercat să împace în piesele sale un conflict personal între un puritanism adânc înrădăcinat și o natură fizică arzătoare. Poate că a reușit cel mai bine în The Country-Wife (1675), în care comentariul satiric asupra geloziei excesive și a mulțumirii se îmbină cu o prezentare bogat comică, personajele dezvăluindu-se în mod inconștient în colocvii care stârnesc râsul. Ca satirist a fost cel mai mult admirat de propria sa vârstă: William Congreve îl privea pe Wycherley ca pe unul desemnat „să biciuiască această epocă plângăcioasă.”

Tatăl lui Wycherley a fost intendent al marchizului de Winchester. Wycherley a fost trimis să fie educat în Franța la vârsta de 15 ani. Acolo a devenit romano-catolic. După ce s-a întors în Anglia pentru a studia dreptul, în 1660 a intrat la Queen’s College, Oxford. A plecat curând fără diplomă, deși se convertise din nou la protestantism. Se cunosc puține lucruri despre viața sa din anii 1660; este posibil să fi călătorit în Spania în calitate de diplomat și probabil că a luptat în războiul naval împotriva olandezilor din 1665. În această perioadă a redactat prima sa piesă de teatru, Love in a Wood; or, St. James’s Park, iar în toamna anului 1671 a fost prezentată la Londra, aducându-i autorului său un succes imediat. Wycherley a fost luat în primire de Barbara Villiers, ducesă de Cleveland, ale cărei favoruri le-a împărțit cu regele Carol al II-lea, și a fost admis în cercul de isteți de la curte. Următoarea sa piesă, The Gentleman Dancing-Master, a fost prezentată în 1672, dar nu a avut succes. Aceste prime piese de teatru – ambele cu momente bune de farsă – au urmat tradiția de a „vindeca excesele” prin prezentarea unui portret satiric al unor personaje cu diverse pretenții – păcălici, șarlatani, pretinși inteligenți și solemni de toate felurile. The Plain-Dealer, prezentat în 1676, satirizează lăcomia rapace. Satira este crudă și brutală, dar ascuțită și eficientă. În The Country-Wife, jucat cu un an mai devreme, critica manierelor și a societății rămâne severă, dar nu mai există sentimentul că autorul își disprețuiește personajele.

Wycherley, care a dus o viață dissolută la modă în acești ani, s-a îmbolnăvit în 1678. În 1680 s-a căsătorit în secret cu contesa de Drogheda, o puritană rigidă care l-a ținut în frâu atât de scurt încât și-a pierdut favoarea la curte. Un an mai târziu, doamna a murit, lăsându-i soțului ei o avere considerabilă. Dar testamentul a fost contestat, iar Wycherley s-a ruinat luptând în acest caz. Aruncat în închisoarea datornicilor, a fost salvat șapte ani mai târziu de regele James al II-lea, care i-a plătit majoritatea datoriilor și i-a acordat o mică pensie. Aceasta a fost pierdută când James a fost detronat în 1688. La începutul secolului al XVIII-lea, Wycherley s-a împrietenit cu tânărul Alexander Pope, care l-a ajutat să îi revizuiască poemele. Pe patul de moarte, Wycherley a primit ultima împărtășanie a bisericii romano-catolice, la care se pare că a revenit după ce a fost salvat din închisoare.

.