William Cullen (1710-1790) a fost un medic, chimist și agronom scoțian. Este, de asemenea, cunoscut ca o „figură centrală a Iluminismului scoțian”, unul dintre cei mai importanți profesori ai Școlii de Medicină din Edinburgh și un pionier al refrigerării artificiale.

William Cullen s-a născut în Hamilton, Lanarkshire, din tată William Cullen – avocat, și mamă Elizabeth Roberton din Whistlebury. Prima sa școală a fost Old Grammar School din Hamilton, după care, la vârsta de 16 ani, a început un curs de arte de studii generale la Universitatea din Glasgow. A fost ucenicul lui John Paisley, un farmacist chirurg din Glasgow, care l-a îndrumat spre medicină, după care Cullen a petrecut un an ca medic chirurg pe o navă comercială care făcea comerț între Londra și Indiile de Vest. La întoarcere, a lucrat timp de doi ani ca asistent farmacist la domnul Murray de pe Henrietta Street din Londra. După aceea, s-a întors în Scoția în 1732 pentru a deschide un cabinet de medicină generală în parohia Shotts, Lanarkshire. Continuă să studieze medicina între 1734 și 1736 la Universitatea din Edinburgh. Acolo devine interesat de chimie și, de asemenea, unul dintre fondatorii Societății Medicale Regale. Își continuă practica medicală în Hamilton în 1736, iar în 1740 Universitatea din Glasgow îi acordă diploma de doctor în medicină. Cullen se căsătorește în 1741 și devine asistent medical obișnuit al lui James Douglas, al 5-lea Duce de Hamilton, al familiei sale și al șeptelului său până la moartea Ducelui, în 1744, când se mută la Glasgow. Acolo ține prelegeri pentru Universitate, despre fiziologie, botanică, medicină și chimie, unde devine un profesor de succes și foarte popular datorită marilor sale abilități, entuziasmului și folosirii demonstrațiilor practice, păstrându-și în același timp și cabinetul medical. A primit prima catedră independentă de chimie din Marea Britanie și a fost ales președinte al Facultății de medici și chirurgi din Glasgow, ambele în 1747. Cullen a devenit profesor de practică medicală la Universitatea din Glasgow, dar a continuat să țină prelegeri de chimie.

În 1755, Lordul Kames i-a oferit lui William Cullen un post de profesor de chimie și medicină la Universitatea din Edinburgh. Acolo, în 1756, acesta a făcut prima demonstrație publică documentată a refrigerării artificiale. El a folosit o pompă pentru a crea un vid parțial într-un recipient cu eter dietilic. Cu ajutorul acestuia, a coborât halba de fierbere și eterul dietilic a dat în clocot. Această reacție a absorbit căldura din mediul înconjurător. Acest efect a produs chiar și o cantitate mică de gheață, dar procedeul nu era încă practic și nu putea fi folosit în scop comercial. Dar a fost un început și toate celelalte experimente și idei își au originea în acest lucru.

Cullen continuă să țină prelegeri de medicină clinică la Infirmeria Regală din Edinburgh în 1757. În 1766 preia catedra de profesor al institutelor de medicină și renunță la cea de chimie. În același an candidează pentru catedra de practică a medicinei, dar nu reușește. El și John Gregory, candidatul câștigător, au făcut curând un aranjament ca amândoi să țină alternativ cursuri de teorie și practică a medicinei, lucru pe care l-au făcut până la moartea lui Gregory în 1773. După aceea, Cullen a preluat ambele cursuri și le-a ținut până cu câteva luni înainte de moartea sa, la 5 februarie 1790.

.