William al III-lea, în limba olandeză Willem Alexander Paul Frederik Lodewijk, (n. 19 februarie 1817, Bruxelles -d. 23 noiembrie 1890, Apeldoorn, Olanda), rege conservator al Țărilor de Jos și mare duce de Luxemburg (1849-90), care a avut influență în formarea ministerelor olandeze până în 1868, dar nu a reușit să împiedice controlul liberal al guvernului.

Fiul cel mare al regelui William al II-lea, William s-a căsătorit cu verișoara sa Sophia, fiica regelui William I de Württemberg, în 1839 și a succedat la tron în 1849. S-a opus Constituției din 1848, care a creat o formă parlamentară de guvernare, dar a fost totuși forțat să îi permită lui Johan Thorbecke, principalul susținător al Constituției, să conducă noul guvern. Thorbecke a demisionat în 1853, când William a adoptat, împotriva dorinței guvernului, o poziție anticatolică în disputa privind propunerea de restabilire a unei ierarhii episcopale romano-catolice cu arhiepiscopul său la Utrecht. Cu toate acestea, relațiile lui William cu guvernele sale au rămas tensionate.

În 1867, William a încercat să vândă suveranitatea sa asupra Luxemburgului Franței, dar a cedat în fața cererii Prusiei ca această zonă să fie independentă. În același timp, el a încorporat o parte din Limburg în Țările de Jos. În urma crizei luxemburgheze, influența sa în Parlament a scăzut simțitor. După ce prima sa soție a murit în 1877, s-a căsătorit cu Emma de Waldeck-Pyrmont (1879), care a îndeplinit funcția de regentă în 1890, în timpul bolii regelui. Wilhelmina, fiica sa din partea Emmei, a succedat la tronul Țărilor de Jos la moartea sa.

.