Aprentele scenaristului și regizorului se regăsesc peste tot în munca creativă pe care brandurile o fac astăzi.

O dată pare familiar, de două ori pare o coincidență, dar la a patra sau a cincea oară începe să pară că se conturează un tipar clar. Mă refer la succesiunea de reclame recente care se inspiră în mod clar de la scriitorul și regizorul Wes Anderson.

Fanii filmelor lui Anderson – care includ Rushmore, The Royal Tenenbaums, The Life Aquatic with Steve Zissou, Fantastic Mr Fox, Moonrise Kingdom și The Grand Budapest Hotel – vor fi familiarizați cu tropiile. Fotografii perfect simetrice care încadrează subiectul dintr-o perspectivă frontală directă. Culori vibrante, modă îngrijit stilizată și personaje și decoruri excentrice. Obiecte fizice clar delimitate și schimbări narative clar semnalizate.

Stilul lui Anderson are o simpatie imediată – în același timp amuzant, emoționant și cool – așa că este poate de înțeles că agenții de publicitate ar maimuțări metodele regizorului în încercarea de a declanșa același amestec de reacții dezirabile. Întrebarea mai mare este dacă mărcile și agențiile lor de publicitate știu măcar că îl imită direct pe Anderson, sau dacă munca sa a devenit atât de integrată în cultura populară încât echipa de creație din spatele unei campanii publicitare se va inspira din ea aproape fără să știe.

Tendința nu este cu siguranță nouă. În 2014, Mashable a publicat un articol intitulat „The Ad World is in Love With Wes Anderson” (Lumea publicității este îndrăgostită de Wes Anderson), în care se remarca faptul că o serie de campanii pentru mărci precum Oreo, Tommy Hilfiger și Honda aveau toate calități mai degrabă „andersoniene”.

Realizatorul însuși are o experiență îndelungată în domeniul publicității, realizând spoturi publicitare pentru o gamă imensă de mărci, printre care American Express, Prada, AT&T, Ikea și Stella Artois. Pentru campania de Crăciun a H&M de anul trecut, el a realizat, în esență, un mini-film în stilul său caracteristic, avându-l ca protagonist pe Adrien Brody în rolul conductorului unui tren care întâmpină dificultăți în timp ce se grăbește prin zăpadă în ziua de Crăciun.

Aici ne uităm la trei reclame din acest an care nu au fost realizate de Anderson, dar care, cu toate acestea, se inspiră în mod clar de la autorul independent.

Steve | Food Quality | McDonald’s UK

În prezent difuzată la TV în Marea Britanie, campania McDonald’s „Food Quality” prezintă o serie de trăsături inconfundabile ale lui Anderson. Povestea spotului publicitar este spusă rapid, ritmic și eficient într-o serie de scene care cuprind cadre fixe, de față. În același timp, setul divers de figuranți îmbrăcați elegant care populează autobuzul ar putea fi desprins direct dintr-un film de Anderson, la fel ca și mașinile și hainele de lucru ciudate care apar în scenele din fabrică. Utilizarea unei cărți ca reprezentare fizică a poveștii (cartea „Good to Know” de la McDonald’s care apare la sfârșitul reclamei) este, de asemenea, o recuzită familiară a lui Anderson.

De ce ar cumpăra cineva de la TK Maxx?

Nu toate scenele din această reclamă, care a fost difuzată pentru prima dată în luna mai, sunt asemănătoare cu cele ale lui Anderson, dar unele părți par să fi fost preluate în întregime din unul dintre filmele regizorului – în special scena de deschidere, cu culorile sale vibrante și decorul său complicat. Din nou, diversitatea figuranților din această scenă (atât din punct de vedere al vârstei și al etniei, dar și al stilului și simțului vestimentar) pare a fi o atingere inspirată de Anderson. Vederea frontală și energia comică a scenei în care se joacă squash-playing amintesc, de asemenea, de opera regizorului. Astfel de inspirații aparente sunt de înțeles, având în vedere natura excentrică și autoironică a mesajului brandului.

Great Aunt Mabel’s Birthday | Premier Inn

Toate aspectele acestei reclame strigă Wes Anderson – și asta în mod deliberat. Filmată de renumitul regizor britanic Ben Wheatley, reclama folosește mai multe tropi ai lui Anderson încă din cadrul de deschidere, în care două personaje sunt filmate frontal, privind direct într-o oglindă. Aceste două personaje din deschidere – un bătrân și un copil mic îmbrăcați în aceeași jachetă colorată – sunt o trimitere clară la personajul lui Ben Stiller, Chas, și la copiii săi „mini me” din The Royal Tenenbaums, care se îmbracă toți în treninguri de aceeași culoare. Chiar și fontul de caractere de pe ecran este același cu cel folosit frecvent în filmele lui Anderson. În ansamblu, este un omagiu observat cu precizie – dar unul în care spectatorul rămâne să se întrebe dacă nu cumva este o imitație de dragul imitației.