Wŏnhyo, numit și Wŏnhyo Taesa sau Wonhyo Daesa, (născut în anul 617, Coreea – decedat în anul 686, Coreea), preot budist care este considerat cel mai mare dintre vechii învățători religioși coreeni.

Un teoretician renumit, Wŏnhyo a fost primul care a sistematizat budismul coreean, aducând diferitele doctrine budiste într-o unitate sensibilă atât pentru filosofi, cât și pentru oamenii de rând. Caracterul inteligibil al doctrinelor sale se vede în cele cinci porunci pe care le-a formulat pentru ca oamenii să le urmeze pentru a atinge iluminarea (nirvana). Aceste porunci sunt demne de luat în seamă nu numai pentru modul sistematic în care arată cum se poate ajunge pe tărâmul final al păcii, unității și libertății adevărate, ci și pentru abordarea lor de bun simț a problemelor cotidiene de realizare a armoniei spirituale.

Wŏnhyo și-a dat seama de necesitatea de a practica o viață care să mențină armonia între ideal și real este ilustrată de o anecdotă care povestește cum el, ca preot, presupus a practica ascetismul, s-a culcat într-o noapte cu o frumoasă prințesă regală. În loc să se pedepsească în dimineața următoare, el a recunoscut pur și simplu că adevărata spiritualitate nu se obține prin urmărirea unor scopuri ireale, ci prin admiterea limitelor propriei persoane. Se spune că el a condus oamenii în dansuri și cântece pe străzi pentru a arăta cum să ducă această viață armonizată între prezent și eternitate.

Wŏnhyo a avut o influență profundă asupra budiștilor chinezi și japonezi, precum și asupra celor coreeni. Cele mai faimoase dintre ele sunt „Un comentariu despre trezirea credinței în Mahayana”, „Un comentariu despre Avatamsaka-sutra”, „Un studiu despre Diamond Samadhi Sutra” și „Semnificația celor două dorințe.”