Se pare că raportul dintre colesterolul total și HDL este legat de un risc cardiovascular mai mare decât alte măsuri lipidice, inclusiv colesterolul „rău” LDL, au explicat cercetătorii de la Beth Israel Deaconess Medical Center, Johns Hopkins, Baylor College of Medicine și University of Minnesota.

Datele provenite de la 13.039 de participanți la studiul Atherosclerosis Risk in Communities (ARIC) au indicat că asocierile erau încă solide chiar și după ce cercetătorii au luat în calcul o serie de factori potențiali, inclusiv vârsta, sexul, rasa, IMC, activitatea fizică, fumatul și altele.

„Acest studiu este unul dintre primele studii care arată relația dintre nivelurile de 25(OH)D și măsurile lipidice de-a lungul timpului”, au scris cercetătorii în Nutrition.

Corelație v. Cauză

Cu toate acestea, studiul arată o corelație și nu o cauzalitate, și nu se știe dacă suplimentele de vitamina D ar îmbunătăți nivelul HDL.

„Rezultatele noastre completează constatările recente din mai multe studii mici care sugerează că suplimentarea cu vitamina D poate îmbunătăți nivelul HDL-C la anumite populații”, au scris cercetătorii. „Cu toate acestea, nu s-a demonstrat încă în mod definitiv că suplimentarea cu vitamina D scade riscul de evenimente cardiovasculare sau îmbunătățește profilul lipidic, dar studiile anterioare privind suplimentarea cu vitamina D au fost limitate din cauza unor factori cum ar fi puterea inadecvată, dependența de analize post-hoc și suplimentarea cu doze mici.

„Sunt necesare rezultatele unor studii suplimentare, inclusiv studii clinice randomizate de mari dimensiuni, cum ar fi studiul VITAL în curs de desfășurare, pentru a determina definitiv beneficiul suplimentării cu 25(OH)D asupra rezultatelor cardiovasculare.”

Detalii despre studiu

Cercetătorii au evaluat date de la peste 13.000 de persoane cu o vârstă medie de 57 de ani și un nivel mediu de vitamina D (măsurat ca 25- hidroxivitamina D (25(OH)D), forma non-activă de „stocare”) de 24 ng/ml. Deficiența a fost definită ca niveluri de 25(OH)D mai mici de 20 ng/ml, în timp ce nivelurile optime au fost definite ca niveluri de 25(OH)D de cel puțin 30 ng/ml.

Rezultatele au arătat că, după ajustarea pentru o serie de variabile potențiale de confuzie, deficiența de vitamina D a fost asociată cu niveluri medii de colesterol HDL cu 3,02 mg/dl mai mici decât la persoanele cu niveluri optime de D. În plus, raportul mediu dintre colesterolul total (TC) și HDL a fost cu 0,18 mai mare la participanții cu deficiență.

Pe de altă parte, nu au fost observate asocieri globale pentru nivelurile de trigliceride sau LDL-colesterol, deși a fost observată o asociere între deficiența de vitamina D și niveluri mai ridicate de LDL atunci când participanții care urmau terapii de scădere a lipidelor au fost excluși din analiză.

Nu este clar de ce nivelurile de vitamina D au fost asociate cu unele lipide, dar nu și cu altele, dar au remarcat că căile metabolice dependente de vitamina D pot avea un impact preferențial asupra HDL-colesterolului, cu un „posibil rol al vitaminei D în transportul invers al colesterolului, cu formarea crescută a acestor particule HDL-C mai mari și mai cardioprotectoare”.

Ar putea ajuta suplimentele?

„Având în vedere că am observat în mod constant atât asocieri transversale, cât și longitudinale între 25(OH)D deficitară și anumite măsuri de dislipidemie, constatările noastre sugerează că riscul cardiovascular asociat cu 25(OH)D scăzută poate fi într-adevăr mediat prin interacțiuni cu căile lipidice”, au scris aceștia.

„Prin urmare, o ultimă implicație majoră a studiului nostru este posibilitatea de a modifica riscul cardiovascular prin suplimentarea cu vitamina D. Deși constatările noastre sunt doar observaționale și nu au examinat niciun efect al tratamentului, suplimentarea cu vitamina D rămâne o intervenție potențială intrigantă pentru persoanele cu deficiență de 25(OH)D și dislipidemie cu risc cardiovascular crescut, având în vedere disponibilitatea sa pe scară largă și costul redus.”

.