Elfii se întorc în Valinor, Ținuturile Nemuritoare, patria lor (și casa Valarilor, care sunt în esență zeii). La acest lucru se referă Elrond în primul film, când spune „Poporul meu părăsește aceste țărmuri”. Ei pleacă în mod constant de mii de ani, pe măsură ce timpul lor se termină și încep vârstele Oamenilor.

Gandalf, care este un Maia – un ordin de ființe divine cu o treaptă sub Valar, un fel de analogi ai îngerilor – se întoarce și el acasă, deoarece sarcina sa a fost îndeplinită odată cu căderea lui Sauron.

Există foarte, foarte puțini muritori cărora li s-a permis vreodată să meargă în Valinor, iar faptul că Frodo și Bilbo au fost lăsați să meargă a fost o onoare enormă. Li s-a permis ca o recunoaștere a onoarei pe care o merită, dar mai mult pentru că amândoi au fost afectați de Inel (mai ales Frodo), iar în Valinor au avut o șansă de a fi vindecați înainte de a muri.

Sam a fost lăsat să meargă în cele din urmă și el; a plecat după ce Rosie a murit. Acest lucru a fost pentru a-l onora și pentru dragostea pe care i-a purtat-o lui Frodo.

Gimli a plecat și el în cele din urmă, singurul pitic care a apucat să facă acest lucru. A plecat împreună cu Legolas, când acesta a părăsit Pământul de Mijloc. I s-a permis datorită prieteniei sale cu Legolas și pentru dragostea pe care i-a purtat-o lui Galadriel, care a pledat pentru ca el să vină.

.