Abstract

Relația sinergică dintre rujeolă și deficiența de vitamina A a fost recunoscută de mult timp: copiii cu deficiență suferă de rate crescute de morbiditate și mortalitate în timpul rujeolei, iar infecția duce la hiporetinolemie, pierderi urinare crescute de vitamina A și, uneori, la dezvoltarea de semne oculare evidente de deficiență de vitamina A.

O tentativă terapeutică timpurie de a administra vitamina A în timpul rujeolei, realizată de Ellison la Londra, a redus mortalitatea, dar a fost în mare parte uitată până când Barkley, Foster și Sommer au generat date comparabile într-un studiu controlat, orbit, din Tanzania, publicat în 1987. Aceste rezultate au fost apoi susținute într-un studiu realizat în Cape Town de Hussey și Klein.

Cercetarea noastră din Durban a studiat, de asemenea, valoarea suplimentării cu vitamina A la 60 de copii cu rujeolă, dar s-a concentrat pe efectele suplimentării asupra morbidității rujeolei. Grupul suplimentat s-a vindecat de rujeolă în 8 zile, un timp semnificativ mai rapid decât controalele nesuplementate. Suplimentarea a dus, de asemenea, la o reducere semnificativă a morbidității și la o rată crescută de creștere în greutate, timp de până la 6 luni. Deoarece multe studii pe animale au arătat efecte imunologice pozitive ale suplimentării, am studiat efectele acesteia asupra producției de IgG împotriva rujeolei, asupra numărului de limfocite și asupra concentrațiilor plasmatice de IL-2 și C3. La copiii suplimentați, durata limfopenie a fost scurtată (p = 0,06), iar producția de IgG împotriva rujeolei a fost semnificativ crescută, dar concentrațiile de IL-2 și C3 nu au fost diferite între grupuri.

Limfopenia severă la internare a dus adesea (77%) la pneumonie prelungită și/sau deces. De asemenea, toate decesele au fost asociate cu incapacitatea de a produce IgG specifice rujeolei. Este posibil ca efectele imunologice pozitive ale suplimentării cu vitamina A să fi fost factori importanți în reducerea morbidității cauzate de rujeolă.

.