Parte din: Secvență lingvistică
Continuare la: An Introduction to Generative Syntax
Rezumat de conținut: 800 de cuvinte, 8 min de citit

Explicarea substituției

Considerați propoziția „Am cumpărat această carte mare de poezii cu coperta roșie”.

În limbajul cotidian, înlocuim adesea cuvintele și frazele cu cuvinte de indexare, cum ar fi „unul”. Numim acest lucru înlocuire de indexare. sensul acestor cuvinte poate fi obținut din context.

La prima vedere, înlocuirea de indexare pare să vizeze o ramură din arborele sintactic. De exemplu:

• Am cumpărat acel mare de poezii cu coperta roșie („unul” înlocuiește substantivul)
• Am cumpărat unul („unul” înlocuiește întreaga frază substantivală)

Dar există alte câteva înlocuiri care nu rezultă din înlocuirea de ramură:

• Am cumpărat acel mare.
• I bought that small one
• I bought that big one of poems with the blue cover

Poate că noțiunea noastră de fraze substantivale este prea plată. Poate că avem nevoie de noduri suplimentare pentru a descrie structura din cadrul frazei substantivale. Vom numi aceste noduri intermediare N’, (unde N → N’ → N” → N”’ = NP):



Acest nou arbore prezice cu succes toate fenomenele de substituție, prin modelarea lui „unu” ca înlocuind diferite noduri „N-bară”:



În mod similar, putem introduce profunzime în frazele noastre verbale (VP), prin utilizarea nodurilor intermediare V’ („V-bar”):



Arborele sintactic X-Bar oferă o explicație simplă a efectelor de substituție ale lui „do so”:

• Voi face acest lucru în birou înainte de petrecere.
• I will do so before the party.
• I will do so.

O teorie generală a frazelor

Putem revizui regulile noastre originale NP și VP pentru a reflecta nodurile noastre intermediare N’ și V’:



Ce se întâmplă dacă frazele substantivale și verbale sunt instanțieri ale unei structuri de fraze mai generale? La fel cum teoria grupurilor identifică suprapunerea axiomelor de adunare și de scădere, teoria barei X explorează similitudinea dintre regulile NP și VP.



Există doar patru tipuri de constituenți ai frazei:

1. Capul poartă sensul central al frazei. Să luăm în considerare propoziția „Studenta înaltă care poartă cămașa roșie i-a pus întrebări profesorului ei, după curs”. Sensul central se păstrează dacă eliminăm toate cuvintele care nu sunt cap: „studentul a pus întrebări”.
2. Precizatorul arată spre cap. Pentru substantive, specificatorii includ determinanții („the”) și posesivele („her”). Pentru verbe, adverbele îndeplinesc ocazional acest rol („rapid”).
3. Complementul tinde să se simtă intim legat de capul unei fraze (de exemplu, „de poezii” în „o carte de poezii”).
4. Adjuncții, pe de altă parte, tind să se simtă mai mult opțional (de exemplu, „mare” în „carte mare”).

Adjuncți vs. Complemente

Dat fiind faptul că atât adjuncții cât și complementele locuiesc adesea în fraze prepoziționale, este poate surprinzător faptul că acestea ar trebui să se comporte diferit. Distincția dintre adjuncți și complemente explică de ce ar trebui să fie așa. Să analizăm patru diferențe comportamentale:

Diferența #1. Adjunctele pot fi reordonate liber.

Considerăm exemplul nostru de frază verbală:

Această regulă înseamnă că cei doi adjuncți ai noștri pot fi amestecați, dar complementul NP trebuie să își păstreze poziția inițială

• Voi citi scrisoarea în birou înainte de petrecere (Ordinea originală: valid)
• Voi citi scrisoarea în birou înaintea partidului (Adj reordonare: valid)
• *Voi citi în birou înaintea partidului scrisoarea (Compl reordonare: invalid)

Diferența #2. Înlocuirea de indexare nu poate reordona complementul.

De exemplu,

• Voi face așa în birou înainte de petrecere (Adj este reordonata: valabil)
• *Voi face așa scrisoarea înainte de petrecere (Compl este reordonata: invalid)

Considerați o altă parte de vorbire pe care nu am luat-o încă în considerare: cuvinte de conjuncție precum „și” și „sau”.

Diferența #3. Cuvintele de conjuncție leagă între ele adjuncții și complementele. Dar legăturile adjunct-complement sunt non-gramaticale.

Considerați exemplul nostru de frază substantivală:

Trei exemple pentru a ilustra cum funcționează conjuncția:

• Am cumpărat cartea de poezii și de povestiri. (Conjuncție compl-complimentară: valabilă)
• Cartea cu copertă roșie și latura neagră. (Conjuncție adj-adj: valabilă)
• *Cartea de poezii și cu coperta roșie. (Conjuncție compl-adj: nu este valabilă)

Ce ne spune teoria barei X despre memorie

Mai devreme, am introdus distincția dintre memoria episodică și cea semantică:

• Semantică: capacitatea de a reține fapte și concepte (de ex, mâinile au cinci degete)
• Episodică: abilitatea de a reține evenimente sau episoade (de exemplu, cina de marți seara trecută)

Conceptele sunt învățate prin extragerea punctelor comune din amintirile episodice. Dacă vedeți destule blocuri metalice care se mișcă pe patru cilindri, veți consolida în cele din urmă aceste obiecte în conceptul RCA:

În filosofie, bănuiesc că conceptele de necesitate și contingență se referă la memoria semantică și, respectiv, episodică.

În lingvistică, bănuiesc că complementele ajută la localizarea conceptelor în memoria semantică, în timp ce adjuncții ajută la localizarea episodică. În propoziția „Am cumpărat cartea de poezii cu copertă roșie”, complementul ne ajută să activăm conceptul POEM-BOOK, în timp ce adjunctul creează predicții de sens care îl localizează în memoria noastră episodică.

Takeaways

• Cu arbori sintactici plat, este dificil de explicat substituția de indexare (de ex, „a cumpărat o carte” → „a cumpărat una”)
• Dacă facem arborii sintactici binari, prin introducerea nodurilor intermediare X’ („X-Bar”), substituția devine mai simplă.
• Frazele cu substantive și verbe parametrează astfel o structură de fraze mai generală.
• Frazele au patru tipuri de constituenți: capul, specificatorul, complementul și adjuncții.
• Diferențele dintre complemente și adjuncți sunt instructive:
  • Numai adjuncții pot fi reordonați.
  • Înlocuirea prin indexare nu poate să fie ștranding a complementului.
  • Conjuncția nu se poate lega între categorii
• În cogniția umană, complementele și adjunctele pot corespunde memoriei semantice și, respectiv, episodice.

.