Rezultate

Nu este posibilă identificarea fiabilă a WBC prin tehnici convenționale de colorație a spermei. Metoda peroxidazei este suficientă pentru cuantificarea granulocitelor, dar imunocitologia este standardul de aur pentru detectarea tuturor populațiilor de WBC din spermă. Granulocitele sunt cel mai răspândit tip de WBC în materialul seminal (50% până la 60%), urmate de macrofage (20% până la 30%) și limfocite T (2% până la 5%). Prevalența leucocitospermiei (> 106 WBC/mL material seminal) în rândul pacienților cu infertilitate masculină este de aproximativ 10% până la 20%. Există controverse cu privire la semnificația WBC în materialul seminal. În timp ce unii autori nu au observat afectarea spermatozoizilor în prezența leucocitospermiei, alții au găsit dovezi că WBC sunt cofactori semnificativi ai infertilității masculine: numărul WBC seminale a fost mai mare la pacienții cu infertilitate decât în rândul bărbaților fertili; leucocitospermia a fost asociată cu scăderea numărului de spermatozoizi și afectarea motilității spermatozoizilor; WBC au afectat funcția spermei și penetrarea ovulului de hamster in vitro și au fost factori prognostici importanți pentru eșecul FIV-ET. Din cauza absenței simptomelor clinice, originea WBC este dificil de determinat. În mod normal, majoritatea WBC par să provină din epididimis, deoarece bărbații vasectomizați prezintă foarte puține WBC în spermă. Pe de altă parte, probele leucocitospermice prezintă niveluri scăzute de acid citric, ceea ce indică prostatita asimptomatică ca sursă de WBC în material seminal. În mod surprinzător, aproximativ 80% din probele leucocitospermice sunt negative din punct de vedere microbiologic. În unele cazuri, Chlamydia trachomatis ar fi putut declanșa o reacție inflamatorie persistentă care să ducă la leucocitospermie. Deteriorarea spermatozoizilor de către WBC poate fi mediată de specii reactive de oxigen, proteaze și citokine. În plus, inflamația tractului genital facilitează formarea de anticorpi împotriva spermatozoizilor. Deoarece plasma seminală are proprietăți antiinflamatorii puternice și deoarece există doar un contact scurt între spermatozoizi și WBC în prostatită și veziculita seminală, inflamațiile epididimului și ale testiculului sunt susceptibile de a avea cel mai mare impact asupra spermatozoizilor.

.