În Egipt, în 2011, guvernul autoritar al președintelui Hosni Mubarak s-a confruntat cu un tsunami digital – o revoltă pe străzi și în sferele digitale. Oamenii au organizat proteste prin intermediul rețelelor de socializare, mult mai repede decât ar fi putut reacționa poliția sau serviciile secrete. Efectul a fost copleșitor: primăvara arabă l-a măturat pe președinte, iar poporul egiptean și-a revendicat libertatea.

Aceasta a fost atunci. Aparatul de securitate a învățat rapid din greșelile sale. Astăzi, guvernul egiptean, condus de Abdel Fattah al-Sisi, un fost general, dispune de toată tehnologia de supraveghere de care are nevoie pentru a controla și monitoriza internetul. Orice nou val de proteste este posibil să fie detectat rapid.
Guvernele au multe modalități de a obține informații. Ele se bazează pe programe de spionaj și fac schimb de informații între ele. Companiile specializate în tehnologie de securitate le vând așa-numitele „soluții de interceptare legală”, care sunt în esență tehnologie de supraveghere. Există norme care reglementează exporturile de armament către regimurile autoritare, dar transferul de tehnologie care servește presupuselor servicii civile de securitate și supraveghere este în cea mai mare parte nereglementat, chiar dacă și acesta este problematic, avertizează Marc von Boemcken de la Centrul Internațional de Conversie de la Bonn (BICC). În opinia sa, a ajuta guvernele autoritare din Africa de Nord și Orientul Mijlociu să asculte telefoanele este „la fel de periculos ca vânzarea de puști de asalt”.
Boemcken spune că firmele internaționale de securitate, dar și marile grupuri de telecomunicații precum Nokia, Siemens sau Ericsson, au vândut programe de spionaj unor țări precum Siria fără a încălca nicio lege. Cu toate acestea, este evident că brutalul regim sirian al lui Assad nu a fost niciodată interesat de drepturile omului și a fost întotdeauna pregătit să recurgă la violență pentru a rămâne la putere.
Ceea ce un serviciu secret nu poate cumpăra în mod legal, mai mult, poate dobândi în mod ilegal, avertizează Menso Heus de la Internet Protection Lab, o organizație neguvernamentală olandeză. „Piața neagră cibernetică este mai profitabilă decât traficul ilegal de droguri”, a declarat el în timpul unui atelier de lucru pe probleme de supraveghere la Global Media Forum, care a fost găzduit de Deutsche Welle la Bonn în iunie. Potrivit lui Heus, „drepturile omului sunt încălcate” atunci când se încalcă viața privată. El insistă asupra faptului că nu trebuie să existe doar reguli privind comerțul internațional cu tehnologie de supraveghere, ci și reguli care să fie aplicate.
Există în mod evident o nevoie de a proteja datele și comunicațiile de supravegherea excesivă și opresivă. Ironia este, totuși, că transparența merge în ambele sensuri. Schimbul liber de informații este esențial pentru ca democrația să funcționeze – și va oferi întotdeauna autorităților informații despre ceea ce gândesc oamenii.
Datele deschise sunt indispensabile pentru participarea publicului la elaborarea politicilor, după cum știe Tchadjei Ouro-Longa. El este șeful departamentului de comunicare al orașului togolez Sokodé, iar administrația sa municipală a colaborat cu un post de radio local pentru emisiuni regulate în care liderii locali discută politici cu ascultătorii care sunt invitați să intervină prin telefon.
Nevoia de a crea încredere
Ouro-Longa spune că lucrează la noi formate pentru a utiliza tehnologia informatică actualizată. În această vară, orașul va începe să invite oamenii să trimită mesaje text către biroul primarului, într-o abordare inovatoare pentru a permite cetățenilor să monitorizeze administrația publică. De asemenea, aceasta va oferi administrației o imagine mai clară a ceea ce gândesc cetățenii, ceea ce nu este o chestiune banală într-o țară cu o istorie îndelungată de regim autoritar precum Togo. Observatorii știu că, într-un astfel de cadru, construirea încrederii este la fel de importantă ca și tehnologia necesară pentru a ajunge la cetățeni.
Potrivit lui Ouro-Longa, nu există nicio îndoială că autoritățile locale trebuie să coopereze cu mass-media pentru a obține o participare civică cât mai mare. Cu toate acestea, jurnaliștii nu se simt întotdeauna confortabil cu autoritățile care folosesc noi modalități de a oferi transparență. Ute Lange de la Engagement Global spune că acesta este cazul în Bonn, unde administrația locală introduce bugetarea participativă, o abordare adoptată pentru prima dată în Brazilia (a se vedea D+C/E+Z 2013/03, p. 119 și următoarele). Potrivit lui Lange, ziarele locale denigrează încercările Bonnului de a-și implica cetățenii în deciziile bugetare.
Michelle Ruesch de la firma de consultanță Zebralog este de acord. Ea consiliază orașul Bonn cu privire la bugetarea participativă. Ea raportează că aproximativ 12.000 de cetățeni au depus propuneri de buget pe un site web. O astfel de implicare activă a mai mult de cinci la sută din electorat este apreciată de guvernul local, dar nu și de mass-media locală. Jurnaliștii au susținut că feedback-ul este neimpresionant. Liat Schlesinger, o jurnalistă din Israel, nu este surprinsă de faptul că unii dintre colegii săi nu apreciază modalitățile inovatoare ale autorităților de distribuire a informațiilor și de interacțiune cu cetățenii. Motivul este că noile abordări reduc considerabil privilegiile lor tradiționale de a descoperi secrete și de a-și exprima îngrijorările. Ea adaugă, totuși, că temerile jurnaliștilor de a deveni irelevanți sunt exagerate. Motivul este că, chiar dacă datele sunt puse la dispoziție, majoritatea cetățenilor nu sunt capabili să le interpreteze. Sfatul ei este ca jurnaliștii profesioniști să se concentreze pe munca indispensabilă de analiză a datelor și să se bucure de faptul că este nevoie de mai puțin efort pentru a colecta informații.
Tehnologia comunicării și a informației schimbă modul în care este organizat discursul public. Există provocări serioase și oportunități importante. Politicienii devin din ce în ce mai conștienți de ambivalențe. Frank-Walter Steinmeier, ministrul de externe al Germaniei, este unul dintre ei. El a declarat în cadrul Forumului Global Media: „Accesul digital și libertatea pe internet sunt bunuri globale, dar trebuie să elaborăm reguli globale.”

Sheila Mysorekar și Hans Dembowski

.