Albinele de miere nu sunt singurele specii de albine care sunt importante pentru bunăstarea umană. Albinele Xylocopa sunt un grup de specii de albine indigene care nu produc miere, dar care sunt polenizatori importanți ai culturilor și plantelor sălbatice. Albinele Xylocopa au o înțepătură destul de dureroasă, dar nu sunt agresive și înțeapă doar pentru a se apăra. Indivizii trăiesc independent de ceilalți (adică sunt solitari) sau în grupuri mici. Albinele Xylocopa sunt mai mari decât albinele de miere, sunt păroase, adesea colorate, iar aripile lor emit un zumzet puternic în timpul zborului. Din cauza acestui aspect vizibil, ele sunt bine cunoscute în regiune, dar nu sunt cunoscute de către populația locală din Africa de Est ca fiind albine. Indivizii masculi și femele de Xylocopa prezintă diferențe de colorație, ceea ce îi face pe majoritatea fermierilor să creadă că sunt specii diferite. Ei trăiesc independent de ceilalți (adică sunt solitari). Albinele Xylocopa își fac cuibul în trunchiuri de copaci, în lemn mort, bambus sau în bârne structurale. Își construiesc cuiburile prin găurirea unor tuneluri în materialele lemnoase, motiv pentru care sunt cunoscute sub numele de albine tâmplar. Această fișă informativă oferă informații despre aceste albine pentru a încuraja fermierii să le înțeleagă și să le protejeze pentru a se asigura că culturile lor sunt polenizate în mod eficient.

Din punct de vedere al conservării și agriculturii nu este necesar să se recunoască toate genurile de albine diferite. Cu toate acestea, este important de știut că există o mare biodiversitate apicolă. Diferite genuri de albine polenizează diferite specii de plante, deși există o anumită suprapunere care acționează ca un tampon pe măsură ce populațiile de albine cresc și scad. Pentru ecosistemele sănătoase, inclusiv agroecosistemele, atât diversitatea, cât și abundența faunei de albine sunt importante.

Carpenter bees, large carpenter bees, wood-cutter bees (engleză), bizunzuri (Luganda -Uganda)

Clasificare științifică

Regim: Animalia

Filum: Arthropoda

Clasa: Insecta

Ordine: Hymenoptera

Familia: Apidae

Subfamilie: Xylocopinae

Trib: Xylocopini

Genul: Xylocopa Latreille, 1802

Specii din genul

Genul Xylocopa este un grup divers și larg răspândit de albine solitare. La nivel mondial, există aproximativ 500 de specii de albine tâmplar reprezentând 31 de subgenuri.

Specii din Kenya, Tanzania & Uganda

Este probabil ca în regiune să existe mai multe specii de Xylocopa decât cele 63 de specii Xylocopa descrise dinKenya, Tanzania, Uganda (Eardley și Urban 2010). Trei dintre cele mai comune specii din aceste țări sunt Xylocopa caffra, Xylocopa inconstans și Xylocopa calens. Se recomandă efectuarea unor studii amănunțite pentru a determina cu exactitate ce specii sunt prezente în Africa de Est și distribuția lor în regiune.

Descriere

Albinele Xylocopa nu sunt cunoscute de către localnicii dinAfrica de Est ca fiind albine (în general, se crede că denumirea de albină se aplică doar albinelor de miere din regiune), deși sunt bine cunoscute în special datorită obiceiurilor lor de cuibărit. Aceste albine păroase au, de obicei, dimensiuni mai mari decât albina de miere, iar aripile lor scot un zumzet în timpul zborului. Acest obicei crește șansele de recunoaștere a speciei de către public (Kasina et al., 2009). Indivizii masculi și femele de Xylocopa au un aspect diferit în ceea ce privește colorația, ceea ce îi face pe majoritatea fermierilor să creadă că sunt specii diferite. Albinele Xylocopa femele sunt capabile să înțepe, iar înțepătura poate fi destul de dureroasă, dar sunt docile și rareori înțeapă, cu excepția cazului în care sunt capturate sau provocate. Cele mai comune albine mari de tâmplar sunt denumite de fermieri în funcție de mărimea și culoarea lor, cum ar fi „galben mare”, „galben mic”, „negru mic”, „negru mare”, „negru mic”. Bizunzuri. În cele mai multe cazuri, se știe că sunt insecte mari care trăiesc în pereții caselor și în materialele din lemn, dar nu sunt cunoscute ca fiind albine.

Cauze posibile de confuzie

Câteva specii de insecte, în special gândaci mari, frecvent întâlnite în trunchiurile de copaci, ar putea fi confundate cu albinele Xylocopa. Gândacii au aripi anterioare întărite (elitre ), în timp ce albinele au patru aripi membranoase. Albinele Xylocopa pot fi confundate cu așa numiții „mici tâmplari”. Aceste albine aparțin la două grupuri distincte: Ceratina și câteva genuri aparținând tribului Allodapini. Albinele Ceratina au cuiburi similare cu Xylocopa, dar sunt mult mai mici. Ele sunt adesea puternic sclerotizate ( „blindate”), cu o colorare grosier punctată (punctate) și, uneori, albastru sau verde metalic. Mai multe dintre speciile de tâmple mici aparținând tribului Allodapini sunt sociale și majoritatea nu își separă cuiburile în celule separate. Unele sunt parazite.

Distribuție în Kenya, Tanzania & Uganda

Albinele xylocopa se găsesc în majoritatea districtelor/regiunilor dinKenya, Tanzania și Uganda (Eardley et al. 2009).

Habitate

Albinele xylocopa pot fi găsite în diferite habitate (utilizări ale terenurilor) din Africa de Est, cum ar fi pajiști, păduri naturale, mlaștini, habitate deschise, zone protejate, terenuri agricole, pășuni, pășuni, păduri, loturi de pădure (plantații forestiere), zone riverane și zone de coastă.

Cuibăritul

Albinele xylocopa trăiesc independent de celelalte (adică sunt solitare) sau în grupuri mici. Albinele Xylocopa cuibăresc în trunchiuri de copaci, în lemn mort, în bambus sau în bârne structurale care se găsesc în locuri adăpostite (Michener 2007). Își construiesc cuiburile prin găurirea de tuneluri în materialele lemnoase, de unde le vine și numele comun. Își vibrează corpul în timp ce își zdrăngăne mandibulele (fălcile) de lemn. Fiecare cuib are o singură intrare care poate avea mai multe tuneluri adiacente. Albinele Xylocopa aruncă fragmentele de lemn produse de găurirea lor sau refolosesc aceste particule pentru a construi pereți despărțitori între celule. Tunelul funcționează ca pepinieră pentru puiet și ca depozit pentru polenul/nectarul din care subzistă puietul. Unele specii fac tuneluri în lemnul din locuințe, dar daunele structurale sunt practic inexistente, deoarece tunelurile nu sunt adânci. La mai multe specii, femelele trăiesc alături de propriile fiice sau surori, creând un grup semisocial.

Culturi vizitate

Albinele xylocopa colectează nectar și polen de la diverse specii de culturi cu flori aparținând diferitelor familii de plante care se găsesc în Africa de Est. Aceste albine sunt polenizatori eficienți ai unor culturi precum vinetele, fasolea, mazărea, simsim (susan), fructul pasiunii și merele. Aceștia sunt capabili să efectueze polenizarea prin bâzâit, ceea ce este foarte important pentru culturi precum roșiile, kiwi, vinetele și ardeii iuți, al căror polen este ținut ferm de antere. Acest lucru le face candidate ideale pentru polenizarea în seră a acestor culturi, care devine o întreprindere importantă în Africa de Est.

Alte plante vizitate

În Africa de Est, albinele Xylocopa vizitează diverse specii de plante, în special cele din familiile Fabaceae, Malvaceae și Rubiaceae. În Africa de Est, albinele Xylocopa sunt albine sălbatice (încă nedomesticate) care vizitează diverse specii de plante sălbatice (arbori, arbuști, ierburi, buruieni, liane, ierburi) care se găsesc în diferite habitate. Aceste albine vizitează cu predilecție speciile de plante cu flori mari de culoare galbenă, albă și purpurie.

Importanță economică/ecologică

Albinele Xylocopa sunt polenizatori importanți ai florilor cu fața deschisă. Unele specii de culturi, cum ar fi cele din genul Passiflora, sunt complet dependente de albinele Xylocopa pentru polenizare (adică sunt polenizatori obligați). Albinele carpicole mari sunt, de asemenea, polenizatori importanți ai altor culturi de fructe și culturi de leguminoase. Ele cresc productivitatea agricolă și ajută la conservarea diversității biologice naturale din regiune.

Menințări

În Africa de Est, albinele Xylocopa și alți taxoni de albine sunt amenințați de factori precum degradarea habitatului, intensificarea agriculturii (de exemplu, înlocuirea gardurilor vii cu garduri de sârmă ghimpată și utilizarea crescută a erbicidelor care pot afecta numărul florilor sălbatice) și utilizarea abuzivă a insecticidelor. Colectarea lemnului ar putea reduce drastic aceste albine, în special din cauza eliminării cuiburilor lor și/sau uciderii puietului. Este posibil ca populațiile de albine Xylocopa din Africa de Est să fie afectate de dăunători și de boli, dar lipsesc informațiile pe această temă. Necunoașterea acestor albine și a importanței economice a acestora de către oameni (custozi de facto ai naturii) este semnificativă, deoarece practicile de conservare și gestionare a acestora implementate la nivel de fermă vor depinde în mare măsură de valoarea pe care oamenii o acordă acestora.

Practici de conservare și gestionare

Există puține informații despre utilitatea acestor albine pentru viața oamenilor din Africa de Est. Cu toate acestea, există acum eforturi concertate de cercetare în regiune pentru a dezvolta cele mai bune practici de conservare și gestionare a albinelor, care sunt compatibile cu alte bune practici agricole, pentru a spori producția agricolă. Teoretic, conservarea și gestionarea albinelor este puțin costisitoare, iar activitățile adoptate pot îmbunătăți, de asemenea, valoarea estetică a peisajului. Astfel de practici implică rezervarea de terenuri (de exemplu, o fâșie de 1 metru) în terenul agricol pentru a găzdui resurse alimentare pentru albine pe tot parcursul anului, precum și locuri mai sigure pentru cuibărit, împerechere, odihnă și refugiu împotriva dușmanilor naturali. În timpul înfloririi, fermierii ar trebui să gestioneze cu atenție utilizarea pesticidelor pentru a evita otrăvirea albinelor care vizitează florile. Fermierii ar trebui, de asemenea, să reducă la minimum deriva pesticidelor de pe câmp în zonele adiacente. Legile care reglementează înregistrarea și utilizarea produselor de protecție a plantelor joacă indirect un rol important în protecția polenizatorilor. Colectarea lemnului ar trebui să fie gestionată pentru a conserva locurile de cuibărit pentru aceste specii care cuibăresc în lemn. KARI (Institutul de cercetare agricolă din Kenya) elaborează protocoale pentru creșterea în masă a diferitelor specii de albine solitare. Orice rezultat de succes al acestei cercetări va fi comunicat în mod gratuit publicului. În plus, KARI colaborează cu alte părți interesate pentru a asigura conservarea și gestionarea in situ a albinelor în scopul polenizării. O mare parte din activitatea de conservare a albinelor indigene va fi susținută de creșterea gradului de conștientizare a publicului cu privire la importanța acestor specii.

Legislație (națională și internațională)

În Africa de Est nu există încă o legislație care să se refere în mod explicit la polenizatori. Cu toate acestea, există o legislație dispersată pentru protecția biodiversității, în special cea care acoperă protecția mediului, protecția faunei sălbatice și a siturilor de patrimoniu, protecția pădurilor și a resurselor naturale, cum ar fi captările de apă. În plus, legile care reglementează înregistrarea și utilizarea produselor de protecție a plantelor joacă, de asemenea, în mod indirect, un rol important în protecția polenizatorilor O astfel de legislație, împreună cu mecanismele bazate pe piață, cum ar fi codurile și practicile de bune practici agricole (BPA), pot contribui la protejarea albinelor, chiar dacă în mod accidental. La nivel internațional, Organizația pentru Conservarea Diversității Biologice (CBD) este vârful de lance al strategiilor de aplicare a gestionării albinelor în scopul polenizării în țările membre, printre care se numără Kenya, Tanzania și Uganda. Fermierii ar trebui să facă lobby pe lângă guvernele lor pentru a dezvolta politici de combatere integrată a dăunătorilor care să protejeze albinele și alte insecte importante în agricultură.

1. Eardley CD, Gikungu M, Schwarz MP (2009) Conservarea albinelor în Africa Subsahariană și Madagascar : diversitate, stare și amenințări. Apidologie, 40: 355—366.

2. Eardley CD și Urban R (2010) Catalogue of Afrotropical bees (Hymenoptera: Apoidea: Apiformes). Zootaxa, 2455: 1—548.

3. Michener CD (2007) The Bees of the world, the John Hopkins University Press, Baltimore and London , pp 913.

4. Eardley CD (1983) A taxonomic revision of the genus Xylocopa Latreille (Hymenoptera: Anthophoridae) in southern Africa. Republic of South Africa , Department of Agriculture, Entomology Memoir n°58, 67pp.

5. Eardley CD (1987) Catalogul Apoidea (Hymenoptera) din Africa la sud de Sahara. Partea I. Genul Xylocopa Latreille (Anthophoridae). Republic of South Africa, Department of Agriculture and Water supply, Entomology Memoir n°70, 20 pp.

6. Kasina M, Kraemer M, Martius C și Wittmann D (2009) Farmers’ knowledge of bees and their natural history in Kakamega district, Kenya . Journal of Apicultural Research, 48 (2): 126-133.

Editori

Théodore Munyuli, Universitatea Busitema – Uganda; Muo Kasina, Institutul de Cercetare Agricolă din Kenya (KARI) – Kenya; Juma Lossini, Institutul de Cercetare a Pesticidelor Tropicale (TPRI) – Tanzania; John Mauremootoo, Secretariatul BioNET-INTERNATIONAL – Marea Britanie; Connal Eardley, Institutul de Cercetare pentru Protecția Plantelor (PPRI) – Africa de Sud.

Recunoștințe

Recunoaștem sprijinul acordat de Institutul de Cercetare Agricolă din Kenya (KARI), Institutul de Cercetare a Pesticidelor Tropicale (TPRI) —Tanzania și Universitatea Busitema (Facultatea de Resurse Naturale și Științe ale Mediului) – Uganda de Est. Această activitate a fost realizată în cadrul proiectului BioNET-EAFRINET UVIMA (Taxonomie pentru dezvoltare în Africa de Est).

Contact

Coordonatorul regional BioNET-EAFRINET: [email protected]