BIBLIOGRAFIE

Știința psihologiei investighează, în mare parte, activitățile indivizilor și grupurilor, așa cum funcționează într-un sistem social. Mulți specialiști în științe sociale împărtășesc convingerea că o înțelegere psihologică necesită nu numai observarea sistematică a comportamentului care are loc într-un context social, ci și studierea vieții mentale a indivizilor implicați. Ființele umane au acces de tip direct la o parte din viața lor mentală. În mod normal, ele sunt în măsură să comunice altora o mare cantitate de informații de primă mână cu privire la acea parte. În mod specific, ei își surprind propriul flux de conștiință în timp ce acesta se desfășoară în interiorul lor. William James (1842-1910) este unul dintre creatorii inițiali ai științei psihologiei și este celebru pentru explicația perspicace prezentată cu privire la fluxul de conștiință în lucrarea sa magistrală Principiile psihologiei (1950 ). Textul de mai jos este preluat din Convorbirile lui James cu profesorii despre psihologie: And to Students on Some of the Life’s Ideals (1916 ) și încapsulează conceptul său despre fluxul de conștiință:

Acum, faptul imediat pe care psihologia, știința minții, trebuie să-l studieze este, de asemenea, cel mai general fapt. Este faptul că în fiecare dintre noi, atunci când suntem treji (și adesea când dormim), un anumit tip de conștiință este mereu în desfășurare. Există un flux, o succesiune de stări, sau valuri, sau câmpuri, (sau cum vreți să le numiți), de cunoaștere, de sentiment, de dorință, de deliberare etc., care trec și se repetă în mod constant și care constituie viața noastră interioară. Existența acestui curent este faptul primordial, natura și originea lui formează problema esențială, a științei noastre. (p. 15)

Edictez aici conceptul lui James despre fluxul de conștiință (cf. Natsoulas 1999, 2001) folosind interschimbabil termenii de stare de conștiință și stare de conștiință pentru componentele de durată de bază pe care James le propune pentru a constitui fluxul de conștiință, unul câte unul, în succesiune strânsă.

O stare de conștiință este, în general, o conștientizare a unui număr de elemente. Ea nu este mai puțin o stare integrală dat fiind numărul „obiectelor” sale. Acestea includ stări de conștiință, precum și, de exemplu, proprietăți ale mediului și aspecte corporale ale individului. O caracteristică extrem de recurentă a vieții mentale a oamenilor este aprecierea directă a stărilor de conștiință pe măsură ce acestea apar. James susține că această „conștientizare interioară” ține de faptul că o stare de conștiință are printre obiectele sale o altă stare de conștiință aparținând aceluiași curent. Este imposibil ca o stare de conștiință să fie ea însăși printre obiectele pe care le sesizează direct. James insistă asupra acestui din urmă punct, în pofida tezei sale la fel de centrale potrivit căreia o stare de conștiință are în mod obișnuit mai multe obiecte distincte. Nu orice stare de conștiință este un obiect al conștiinței interioare. Dar o astfel de stare care transpiră fără să fie cunoscută nu este cu atât mai puțin o componentă durativă de bază a fluxului său. O relatare sinceră a faptului că cineva nu este conștient de x nu implică prin ea însăși faptul că nu a experimentat o stare de conștiință cu x printre obiectele sale.

Un flux de conștiință constă din stări de conștiință momentane, una după alta, într-o serie care subiectiv pare strâns adiacentă. Conștiința interioară nu detectează nicio întrerupere în fluxul de conștiință, oricât de lungă sau scurtă ar fi aceasta. O astfel de întrerupere trebuie să fie dedusă ulterior că a avut loc, dacă se dorește să se știe de ea. Unele dintre observațiile lui James sugerează că fluxul de conștiință este continuu, în sensul că se extinde în dimensiunea timpului prin creștere internă, mai degrabă decât printr-o serie de accremente externe. Dar argumentez pe larg în altă parte că punctul său de vedere mai consistent este că impulsurile de schimbare în creier produc impulsuri de mentalitate (Natsoulas 1992-1993). Această din urmă serie este propusă a fi continuă. Fiecare stare urmează direct după starea de conștiență de dinaintea ei „fără absolut nimic între ele”, atât timp cât nu intervine niciun „interval de timp”. Astfel de intervale de timp apar, potrivit lui James, datorită a ceea ce se întâmplă în creier. Dar ele nu sunt sesizabile, deoarece conștiința încetează total în timpul oricărui interval de timp. În Principiile psihologiei, James avansează o teorie interacționistă dualistă în ceea ce privește relația dintre mental și fizic (cf. Natsoulas, 2005). Creierul generează stările de conștiință, dar acestea pot, la rândul lor, să influențeze procesul fizic în curs de desfășurare care le produce și, astfel, să afecteze indirect cursul pe care îl urmează fluxul de conștiință. Cu toate acestea, nicio stare care constituie fluxul nu este o stare a creierului. De asemenea, nici o stare de conștiință nu este vreun fel de trăsătură care să aparțină în mod intrinsec creierului însuși.

Conștiința cuiva este în orice moment compusă în totalitate dintr-o singură stare de conștiință. Acesta este punctul de vedere al lui James (1950 ) cu o singură excepție. În același individ poate curge simultan o a doua conștiință, compusă din propriile sale stări distincte de conștiință (cf. James 1982 ). Cu toate acestea, fiecare stare de conștiință este integrală, în sensul că fiecare dintre ele este o conștiință unitară, deși posedă de obicei mai multe obiecte, dar nu este niciodată compusă din experiențe mentale sau acte mentale distincte. James descrie complexitatea individuală a marii majorități a stărilor de conștiință umană (numindu-le „câmpuri” și „stări” în mod interschimbabil):

Câmpurile concrete sunt întotdeauna complexe. Ele conțin senzații ale corpului nostru și ale obiectelor din jurul nostru, amintiri ale experiențelor trecute și gânduri despre lucruri îndepărtate, sentimente de satisfacție și nemulțumire, dorințe și aversiuni și alte stări emoționale, împreună cu determinări ale voinței, în orice varietate, permutare și combinație. În cele mai multe dintre stările noastre concrete de conștiință, toate aceste clase diferite de ingrediente se găsesc simultan prezente într-o anumită măsură, deși proporția relativă pe care o au unele față de altele este foarte schimbătoare. (1916 , p. 17)

Nu trebuie să se înțeleagă că aceste numeroase ingrediente ale stărilor de conștiință ale lui James sunt acte mentale separate, așa cum sunt ele concepute în mod tradițional. Ele nu sunt cazuri reciproc distincte ale faptului că cineva este conștient de ceva. Orice obiect al unei stări de conștiință este apreciat în ea în raport cu toate celelalte obiecte ale acelei stări de conștiință. Ingredientele stărilor de conștiință ale lui James sunt (1) abstracțiuni din stările concrete individuale care le au printre trăsăturile lor, (2) trăsături ale modului în care sunt aprehendate în ansamblu obiectele multiple ale unei stări de conștiință și (3) inexistente decât sub forma unor trăsături ale stărilor de conștiință. Astfel, o experiență auditivă sau vizuală nu există decât ca ingredient al uneia sau mai multor stări de conștiință (cf. Natsoulas 2001).

Din punctul de vedere al lui James, referirile la faptul că cineva este conștient de asta sau de aia este foarte probabil să fie înșelătoare. Nu este menită să implice faptul că trăsăturile experiențiale ale stărilor de conștiință au un subiect sau un ego care este conștient. Acest lucru nu înseamnă că un flux de conștiință și toate stările de conștiință implicate nu sunt ale cuiva. Mai degrabă este vorba de a susține că stările de conștiință în sine sunt singura locație care există a conștiinței. Nici creierul, nici vreun fel de entitate spirituală nu este ceea ce experimentează, gândește, simte, apreciază sau emite stările de conștiință ale cuiva și, în acest sens, nu este sursa sau agentul vieții mentale a cuiva. Creierul cuiva aduce într-adevăr la existență stările de conștiință ale cuiva, dar nu este conștient de absolut nimic, inclusiv de faptul că face acest lucru și de stările pe care le produce. James distinge eul material, eul social și eul spiritual, dar identifică eul spiritual în mod concret cu fluxul de conștiință și nu cu vreo entitate sau operațiune exterioară fluxului care îl face să fie așa cum este sau care îl supraveghează sau îl pune în valoare. „Gândul trecător este el însuși singurul gânditor verificabil” (James 1950 , p. 346). Stările de conștiință în sine sunt cele care oferă vieții mentale o unitate temporală subiectivă. Ele fac acest lucru prin însușirea unor stări de conștiință imediat trecute care sunt acum obiecte ale conștiinței interioare și a unor stări de conștiință mai îndepărtate care sunt în prezent obiecte ale amintirii.

Este înțelegerea lui James a stărilor de conștiință în concordanță cu aparența sa de primă mână că conștiința este un „luptător pentru scopuri”? Faptul că o stare de conștiință are printre obiectele sale un anumit scop sau un anumit tip de scop se datorează direct stării cerebrale responsabile de apariția stării de conștiință. Influența stărilor de conștiință din trecut se limitează la faptul că acestea au întărit sau inhibat (au avansat sau au frânat) procesul cerebral în curs de desfășurare și au afectat astfel cursul pe care acesta îl urma. O stare de conștiință și succesoarele sale pot ajunge să intenționeze un nou scop, dar nu ca o consecință a efectelor lor asupra modului în care decurge procesul cerebral în curs. James afirmă că o stare de conștiință nu poate produce nimic absolut nou. Dar o stare de conștiință poate contribui la menținerea unui anumit scop ca obiect al fluxului în detrimentul unor scopuri alternative și la creșterea astfel a șansei unor acțiuni conexe, deoarece procesul cerebral determină astfel de acțiuni și este afectat în mod corespunzător.

Este fluxul de conștiință iluzoriu? James (1950 ) ridică el însuși această întrebare atunci când discută despre sinele spiritual și identifică în mod concret sinele spiritual ca nefiind altceva decât fluxul de conștiință însuși. Pornind de la anumite eforturi introspective proprii, James presupune că tot ceea ce se poate cunoaște despre sine într-un mod imediat, mai degrabă decât inferențial, este obiectiv (de exemplu, stările corporale) și necesită o observare perceptivă. Stările de conștiință și fluxurile din care fac parte nu sunt aprehendate direct și, prin urmare, sunt construcții deduse. James lasă deoparte această poziție sceptică din motive practice și continuă să folosească izvoarele conștiinței interioare ca și cum nu ar avea îndoieli. Întrebările următoare indică ceea ce eu cred că este un motiv mai bun pentru ca el să continue așa cum o face. Cum poate James să fie conștient de observarea lui x dacă nu are conștiința interioară a niciunei stări de conștiință cu x printre obiectele sale? Își poate da seama James că îl observă pe x prin observații comportamentale? O anumită parte a comportamentului lui James l-ar putea da de gol pe el sau pe alții că el observă x? Dar atunci cum poate cineva să fie conștient de faptul că observă o parte din comportamentul lui James dacă nu poate apărea la nimeni conștiința interioară a vreunei stări de conștiință care să aibă printre obiectele sale acea parte de comportament?

VEZI ȘI James, William; Psihoterapie

BIBLIOGRAFIE

James, William. 1916. Convorbiri cu profesorii despre psihologie: And to Students on Some of Life’s Ideals. New York: Holt. (Orig. pub. 1899.)

James, William. 1950. The Principles of Psychology (Principiile psihologiei). New York:Dover. (Publ. orig. 1890.)

James, William. 1982. The Varieties of Religious Experience (Varietățile experienței religioase). Ed. Martin E. Marty. Harmondsworth, U.K.: Penguin. (Orig. pub. 1902.)

Natsoulas, Thomas. 1992-1993. The Stream of Consciousness: I. Impulsurile lui William James. Imagination, Cognition, and Personality 12 (1): 3-21. (Serie publicată 1992-2006 în aceeași revistă.)

Natsoulas, Thomas. 1998. On the Intrinsic Nature of States of Consciousness (Despre natura intrinsecă a stărilor de conștiință): James’s Ubiquitous Feeling Aspect. Review of General Psychology 2 (2): 123-152.

Natsoulas, Thomas. 2001. On the Intrinsic Nature of States of Consciousness (Despre natura intrinsecă a stărilor de conștiință): Attempted Inroads from the First-Person Perspective. Journal of Mind and Behavior 22 (3): 219-248.

Natsoulas, Thomas. 2005. On the Intrinsic Nature of States of Consciousness (Despre natura intrinsecă a stărilor de conștiință): A Thesis of Neutral Monism Considered. Journal of Mind and Behavior 26 (4): 281-306.

Thomas Natsoulas

.