Stilul cu raze X, mod de reprezentare a animalelor prin desenarea sau pictarea cadrului scheletic și a organelor interne. Este unul dintre stilurile caracteristice artei unor culturi vânătorești preistorice.

Stilul poate fi observat în arta mezolitică din nordul Europei (c. 8000-2700 î.Hr.), unde au fost găsite primele exemple, dar animale cu motive interne au fost descoperite, de asemenea, în arta culturilor de vânătoare din Siberia, Cercul Arctic, America de Nord, vestul Noii Guinee, Noua Irlandă, India și Malaezia. Astăzi se regăsește mai ales în arta rupestră aborigenă și în picturile pe scoarță din estul Ținutului Arnhem, în nordul Australiei.

Figurile pictate în stilul X-ray variază ca mărime, ajungând până la 2,5 metri (8 picioare) în lungime. Stilul este, de asemenea, folosit uneori pentru a reda imagini delicate policromate ale cavității interioare a animalului. Sunt cunoscute imagini în care sunt indicate doar conturul și scheletul păsării, peștelui sau mamiferului, iar întregul sistem intern de organe este exprimat printr-o „linie a vieții”, o singură linie orizontală care pornește de la gura animalului până la un punct reprezentând inima sau stomacul. Nu se știe dacă reprezentarea unui animal în stilul radiografic avea un simbolism religios deosebit.

.