Să te îngrijorezi este o risipă a inteligenței tale
de Homaira Kabir
Cât de des ai spus ceva și ți-ai dorit instantaneu să poți retrage ceea ce ai spus? Poate că ați vorbit prea devreme. Poate că nu a ieșit bine. Poate că a fost expresia de pe fața celeilalte persoane care v-a făcut să regretați ceea ce v-a ieșit pe gură.
Cât de des nu ați spus ceea ce trebuia să spuneți, doar pentru a relua conversația care ar fi putut fi? Dragostea pe care ai fi putut să o arăți. Conversația îndrăzneață pe care ai fi putut să o ai. Și tot ce ți-a rămas este agonia lui „dacă ar fi fost numai așa.”
„Dacă aș fi vorbit.”
„Dacă aș fi tăcut.”
„Dacă aș fi spus altfel.”
Aceste regrete dau buzna implacabil în spațiul tău mental și te lasă să te simți mai rău în legătură cu tine însuți de fiecare dată.
Cu toții am trecut prin asta. Am pierdut socoteala numărului de ori când am plecat de la o interacțiune, convins că nu a mers bine și dorindu-mi cu disperare să fi mers altfel. Cu câțiva ani în urmă, rămâneam blocată în acest dialog interior și mă pedepseam pentru ceea ce ar fi trebuit să fac și nu am făcut – un mesaj subiacent de inadecvare care rareori ducea la o gândire clară.
Ceea ce a dus la comportamente secrete cu care rareori mă simțeam bine. Scufundându-mă după cuva de înghețată, scotocind prin dulapurile din bucătărie după mâncare reconfortantă, evitând contactul vizual cu aceleași persoane care m-ar fi putut ajuta să văd lumina. Exista o rușine subiacentă care însoțea „greșelile” mele, reale sau percepute, iar singura cale de ieșire era să ridic ștacheta și mai sus pentru mine. Încercări disperate de a mă mulțumi sau de a-mi dovedi în alte moduri. Supravegherea constantă pentru critică sau dezaprobare.
În cele din urmă, toate drumurile duceau la eșec.
În mulți ani de atunci, am cercetat construcția psihologică a valorii de sine și am dezvoltat un proces în trei pași care ne poate ajuta să creștem printr-o întâlnire negativă, mai degrabă decât să ne închidem în rușine sau vină din cauza ei.
Pasul 1: Întâmpinați emoția cu compasiune
Compătimirea de sine ajută la calmarea sentimentelor de rușine și inadecvare pentru că vorbește limbajul emoției. Gândiți-vă la ea ca la un părinte iubitor și receptiv care își ține copilul emoțional într-o îmbrățișare caldă și îl ascultă fără a-l judeca. Mulți oameni nu știu cum să își spună un cuvânt bun pentru ei înșiși pentru că nu își amintesc să li se fi vorbit vreodată în acest fel. Mulți alții cred că a fi amabil cu ei înșiși atunci când au spus ceva ce nu ar fi trebuit să spună sau s-au făcut de râs le va da pur și simplu permisiunea de a repeta aceleași greșeli. Departe de asta! Cercetările de la Fundația Compassionate Mind arată că atunci când vă vorbiți cu bunătate și înțelegere, vă creați de fapt curajul și conștiința conștientă de a lua măsuri corective acolo unde este nevoie.
Practicați: Respiră în emoții cu înțelegere și vorbește cu tine însuți cu bunătate. S-ar putea să nu vi se pară autentic inițial, dar practica este cheia!
Pasul 2: Ascultați mesajul unei emoții cu curiozitate
Emoțiile sunt mesageri din lumea interioară. A le amorți, a le îmbutelia sau a ne distrage atenția nu le face să dispară. Angajarea în comportamente de mulțumire sau de perfecționare poate scăpa de o parte din anxietate sau vinovăție, dar ne face mai vulnerabili la situații similare în timp. Modul în care ne prezentăm ca fiind cei mai buni dintre noi este să ascultăm mesajul pe care emoția încearcă să îl transmită. Este posibil să vă dați seama că mesajul se bazează pe temeri din trecut sau pe predicții catastrofale ale viitorului. S-ar putea să vă dați seama că vă amintește de ceva important care este aliniat cu valorile voastre. S-ar putea chiar să vă dați seama că există o întreagă serie de mesaje, deoarece rareori simțim o singură emoție în același timp. Dacă este așa, identificați-o pe cea care vă provoacă cea mai mare anxietate și începeți cu ea. Le puteți aborda pe celelalte în succesiune, dacă este nevoie.
Practicați: Creați distanță față de emoția dvs. și ascultați mesajul pe care aceasta încearcă să îl transmită. Spuneți: „Te văd, Rușine. Cum pot să te ajut?”
Pasul 3: Decideți asupra acțiunii corecte
Acum că ați navigat prin emoția (emoțiile) cu compasiune și curiozitate, sunteți gata să decideți ce este corect să faceți. Spre deosebire de acțiunile care sunt susținute de frică sau rușine, acțiunea conștientă este pro-socială prin natura ei, deoarece este aliniată cu valorile tale și duce la sentimente de bunătate și măiestrie, ambele esențiale pentru o valoare de sine autentică. Este posibil să vă dați seama că puteți renunța în siguranță la acest gând și să treceți mai departe. S-ar putea să vă dați seama că trebuie să vă întâlniți cu cealaltă persoană pentru a clarifica ceea ce ați spus – sau pentru a vă cere scuze. S-ar putea să vă dați seama că nu a fost atât de rău pe cât v-ați imaginat, dar veți exersa conversațiile importante pentru ca în viitor să aveți un impact mai mare. Sau s-ar putea să vă dați seama că acea conversație pe care ați evitat-o vă face rău dumneavoastră sau relației dumneavoastră și că trebuie să stabiliți o dată și un loc pentru a o avea în curând.
Practicați: Întrebați-vă: „Ce ar face cea mai bună versiune a mea chiar acum?”. Verificați cu voi înșivă dacă acțiunea este aliniată cu cine vreți să fiți. Și apoi acționează!”
Din nou, data viitoare când vei regreta ceva ce ai spus sau nu ai apucat să spui, ascultă cu compasiune și curiozitate crizele de furie ale fricii sau rușinii, dar acționează cu înțelepciunea tăcută a părintelui iubitor care trăiește în tine.
Homaira Kabir este un coach recunoscut de psihologie pozitivă și un cercetător al stimei de sine a femeilor. Verifică-ți valoarea de sine autentică pe site-ul ei cu ajutorul testului ei scurt și bazat pe dovezi.
S-ar putea să îți placă și:
- 6 pași care pot preveni o izbucnire de furie pe care o vei regreta
- INFOGRAFIC: Cum să trăiești o viață fără regrete
- Cum să spui „nu” cu compasiune pentru tine și pentru ceilalți
.