Implicațiile studiului sunt duble: în primul rând, rifaximina este eficientă în tratamentul SII și, în al doilea rând, din moment ce rifaximina este un antibiotic și, probabil, acționează prin afectarea bacteriilor intestinale, sugerează că bacteriile pot avea un rol în provocarea SII, cel puțin a SII care nu este asociat predominant cu constipația. Ambele implicații trebuie să fie examinate.

Studiul lasă puține îndoieli că rifaximina este eficientă în tratarea pacienților cu sindrom de colon iritabil. Cu toate acestea, este important să se analizeze magnitudinea eficacității rifaximinei (în comparație cu placebo).

Simptomele SII răspund frecvent la placebo. Astfel, în studiul lui Pimentel, 31% dintre pacienții care au primit placebo s-au ameliorat. Pe de altă parte, 41% dintre pacienții care au primit rifaximină s-au ameliorat. Diferența de răspuns între placebo și rifaximină a fost de numai 10%. Prin urmare, se poate afirma cu certitudine doar că o proporție mică de pacienți cu SII – 10% – au fost ajutați de rifaximină.

De ce a fost rifaximina eficientă la o proporție atât de mică de pacienți cu SII? Există două explicații potențiale. Prima este că alterarea sau creșterea excesivă a bacteriilor – probabil ceea ce a fost tratat cu rifaximină – este, de fapt, cauza SII doar la o mică proporție de pacienți. A doua este că criteriile utilizate pentru includerea pacienților în studiu nu au selectat bine pacienții care aveau ca și cauză a simptomelor lor o alterare sau o supracreștere bacteriană. Poate că nu ar trebui să se utilizeze criteriile existente pentru SII pentru a selecta pacienții pentru tratamentul cu rifaximină și poate că ar trebui să se utilizeze criterii suplimentare. Pimentel et al. au folosit criteriile Rome II pentru diagnosticarea și selectarea pacienților, iar cel mai important criteriu al Rome II este disconfortul abdominal asociat cu o alterare a obiceiului intestinal sau ameliorat de o mișcare intestinală. Dar Pimentel a folosit, de asemenea, balonarea abdominală pentru a selecta pacienții, ceea ce este interesant, deoarece balonarea nu este unul dintre criteriile de diagnosticare a SII.

Bacteriile intestinale pot provoca disconfort abdominal însoțit de o modificare a obiceiurilor intestinale sau ameliorat de o mișcare intestinală, dar simptomele pe care bacteriile din intestin le provoacă în mod obișnuit sunt diareea și balonarea (sau distensia) abdominală din cauza gazelor intestinale pe care le produc bacteriile. Poate că dacă pacienții ar fi fost selectați mai mult pentru diaree și gaze intestinale (adică balonare sau distensie abdominală) și mai puțin pentru disconfort abdominal, proporția de pacienți care au răspuns la rifaximină ar fi fost mai mare. Cu alte cuvinte, este posibil ca simptomele tipice ale SII – disconfort abdominal asociat cu o alterare a obiceiului intestinal sau ameliorat de o mișcare intestinală – să nu fie criteriul de selecție a pacienților pentru tratamentul cu rifaximină. Este posibil ca rifaximina să poată ajuta un număr mai mare de pacienți dacă pentru selectarea pacienților pentru tratament se folosesc alte criterii decât cele utilizate pentru diagnosticarea SII.

SLIDESHOW

Tulburări digestive: Concepții greșite comune Vezi Slideshow