Lovii cutreierau cândva întreaga emisferă nordică, ocupând aproape toate habitatele, cu excepția pădurilor tropicale și a deșerturilor aride.

Lovii ocupă teritorii și își vor apăra teritoriul împotriva altor lupi sau a altor canide care le încalcă. De obicei, apărarea nu necesită mai mult decât intimidarea unui străin cu mârâieli și ridicarea dinților. Uneori, va urma o urmărire și, într-o situație extremă, urmărirea poate duce la o confruntare fizică. Limitele teritoriilor se pot suprapune, însă haitele separate se vor evita de obicei cu orice preț.

În cele mai multe circumstanțe normale, teritoriul aparținând unei anumite haite de lupi va rămâne așa timp de mai multe generații. Lupii mai tineri vor „moșteni” adesea teritoriile aparținând bătrânilor lor.

Extinderea teritoriilor depinde de teren și de disponibilitatea prăzii. Un lup la fiecare 10 mile pătrate (ex: cinci lupi la cincizeci de mile pătrate) este considerat a fi o cantitate „confortabilă” de spațiu. Unele specii de lupi vor migra pentru a urmări prada, iar atunci când o haită crește în mărime se poate diviza sau unii membri se pot dispersa pentru a-și forma propriile haite.

.