De Charles Herrick

În cauza Massachusetts v. EPA (2007), Curtea Supremă a decis că gazele cu efect de seră sunt poluanți în conformitate cu prevederile Clean Air Act din 1970. Sub rezerva acestei hotărâri, Agenția pentru Protecția Mediului a stabilit că emisiile de gaze cu efect de seră pun în pericol sănătatea publică și bunăstarea generațiilor actuale și viitoare. Ca răspuns la constatarea de periclitare a EPA, administrația Obama a elaborat un program de reglementare privind gazele cu efect de seră numit „Clean Power Plan”. Mandatând instrumente consacrate în timp, cum ar fi investițiile în eficiența energetică, implementarea tehnologiilor de energie regenerabilă, îmbunătățirea eficienței termice a centralelor electrice pe bază de cărbune existente și utilizarea sporită a unităților generatoare cu emisii mai reduse, Planul privind energia curată a urmărit reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul energetic cu aproximativ o treime până în 2030.

La 9 octombrie 2017, administratorul EPA, Scott Pruitt, a anunțat decizia agenției de a abroga Planul privind energia curată. „Războiul împotriva cărbunelui s-a încheiat”, a declarat Pruitt la un eveniment de anunțare din Kentucky, continuând: „EPA și nicio agenție federală nu ar trebui să își folosească vreodată autoritatea pentru a vă spune: vom declara război oricărui sector al economiei noastre”. În concluzie, a adăugat el, „administrația trecută s-a folosit de orice fel de putere și autoritate pentru a folosi EPA pentru a alege învingători și învinși cu privire la modul în care generăm electricitate în această țară. Acest lucru este greșit.”

Nu este neobișnuit ca președinții și alți oficiali de rang înalt să invoce metafora „războiului” într-un efort de a trezi o bază politică și de a galvaniza sprijinul în urmărirea obiectivelor politice. De exemplu, Lyndon Johnson a purtat un război împotriva sărăciei, Richard Nixon a purtat un război împotriva cancerului, iar Ronald Reagan a purtat un război împotriva drogurilor. Unii oameni își amintesc chiar de războiul lui J. Edgar Hoover împotriva criminalității. După cum sugerează o trecere în revistă a unor circumstanțe istorice selectate, utilizarea de către Pruitt a metaforei războiului pentru a caracteriza Planul privind energia curată este, în cel mai bun caz, înșelătoare și, în unele privințe, de-a dreptul inexactă.

Ca toate sectoarele economice, industria energetică poate fi afectată de o varietate de factori, inclusiv de tendințele pieței, de schimbările în preferințele consumatorilor și în valoarea publică, precum și de punerea în aplicare a acțiunilor de reglementare menite să răspundă preocupărilor alegătorilor cu privire la sănătatea publică, siguranța lucrătorilor, competitivitatea economică sau protecția mediului. În ultimul secol, schimbările în ceea ce privește valoarea socială, tendințele pieței și politicile publice au afectat soarta sectorului cărbunelui. După cum sugerează cronologia, multe dintre aceste schimbări au fost posibile datorită liberei circulații a ideilor și a progreselor în știință și tehnologie.