Articles

Proiecții pe termen lung ale populației globale, evaluate în 1980

Proiecțiile pe termen mediu ale ONU pregătite în cadrul evaluării din 1980 au proiectat populația țărilor individuale până în anul 2025. Proiecțiile pe termen lung discutate aici au fost pregătite prin proiectarea populației a 8 regiuni majore ale lumii în perioada 2025-2100. Scopul proiecției a fost acela de a observa implicațiile schimbărilor din evaluarea din 1978 făcute în proiecțiile pe termen mediu din 1980 asupra proiecțiilor pe termen lung ale populațiilor lumii. Ca și în cazul proiecțiilor anterioare, au fost pregătite variante înalte, medii și joase, în care se presupune că fertilitatea este constantă la nivelul de înlocuire, dar la momente diferite în viitor. În plus, aceste proiecții conțin 2 variante care nu au fost pregătite anterior – și anume, variantele de creștere și de declin, în care rata netă de reproducere finală este de 1,05 și, respectiv, 0,95. În toate variantele, se presupune că speranța de viață la naștere va ajunge la 75 de ani pentru bărbați și la 80 de ani pentru femei. Conform proiecției actuale a variantei medii, populația Pământului va deveni staționară după 2095, ajungând la 10,2 miliarde de persoane, față de un total de 10,5 miliarde de persoane prevăzute în evaluarea din 1978. Proiecția mai mică se datorează în mare parte unei scăderi recente a ratei de creștere a mai multor țări din Asia de Sud, care a fost mai mare decât se presupunea anterior. Când populația mondială va deveni staționară, atât rata brută a natalității, cât și cea a mortalității vor fi de aproximativ 13/1000. În varianta declinului, populația totală ar atinge un vârf de 7,7 miliarde în 2055, apoi ar scădea treptat până la 7,2 miliarde în 2100. Populația totală proiectată de varianta de creștere ar fi egală cu 14,9 miliarde în 2100 și ar continua să crească lent. Între 1980 și 2050, 95% din creșterea mondială va avea loc în regiunile mai puțin dezvoltate în prezent. Ponderea acestora în populația totală va crește de la 75-85% în această perioadă. Se preconizează că structura pe vârste în toate regiunile va converge spre 1 în care vârsta medie este de 39 de ani, proporția atât a celor sub 15 ani, cât și a celor peste 64 de ani este de aproximativ 19% fiecare, iar rata de dependență este de aproximativ 60. Nu se poate preciza un grad precis de acuratețe, dar se argumentează că este foarte probabil ca populația viitoare reală a lumii să se încadreze în intervalul variantelor de proiecție și, probabil, nu departe de varianta medie.