În această postare pe blog de Kiana Low, stagiarul nostru de toamnă Lee & Low, ea ne prezintă istoria cuceririi lui Columb, examinează implicațiile sărbătoririi Zilei lui Columb și subliniază importanța Zilei popoarelor indigene. Acest articol se bazează pe un eseu pe care l-a scris în clasa a 7-a, intitulat „Columbus, Not to be Celebrated”, care a câștigat un premiu Scholastic Gold Key.

În ultimele câteva decenii, Cristofor Columb a fost învăluit de controverse. Deși, probabil, nu vor exista care alegorice de paradă de această zi a lui Columb, ar trebui să ne întrebăm: ce sărbătorim cu adevărat? Succesul presupusului mare explorator predat adesea în sălile de clasă americane, sau un cuceritor macabru?

Cristofor Columb, un negustor italian contractat de spanioli, era hotărât să găsească o nouă rută spre Indiile de Est, regiunea sudică a Asiei, pentru a reda Europei bogății și noi pământuri. Navigând spre vestul Europei, Columb și oamenii săi au dat întâmplător peste Bahamas și Hispaniola, Republica Dominicană și Haiti din zilele noastre. Sosirea lui Columb a marcat anihilarea treptată a indigenilor Taínos în decurs de un secol. Atunci când se discută despre istorie, bineînțeles că este necesar să se țină cont de standardele vremii. Cu toate acestea, simplul fapt că Columb a trăit într-o perioadă în care cucerirea era glorificată nu justifică genocidul, violul, sclavia și exploatarea resurselor. Mentalitatea vremii nu a făcut decât să permită și să încurajeze cruzimea, nu să o scuze. Columb a fost un asupritor, un ucigaș și un cuceritor definit de dicționar. Nu ar trebui să îl sărbătorim, ci mai degrabă să îl privim cu sinceritate, recunoscându-i rasismul, lăcomia și brutalitatea.

În lipsa sărbătoririi lui Columb, mulți americani sărbătoresc acum Ziua Popoarelor Indigene. Paisprezece state și Districtul Columbia observă Ziua Poporului Indigen, precum și zeci de jurisdicții mai mici din întreaga țară. De ce este atât de importantă sărbătorirea Zilei Populației Indigene în locul Zilei lui Columb?

1. Scopul Zilei lui Columb este de a sărbători „omul care a descoperit America”. Nu numai că acest lucru nu este adevărat, dar este extrem de dăunător pentru istoria Indigenilor. Ziua popoarelor indigene recunoaște faptul că nativii americani au fost aici PRIMII, timp de zeci de mii de ani înainte ca vreun european să pună piciorul pe pământ american.
2. Un studiu realizat în 2015 la Universitatea de Stat din Pennsylvania a arătat că „87% dintre referirile la nativii americani din programele școlare din SUA sunt în contextul istoriei americane dinainte de 1900”. În ciuda diverselor eforturi de a încerca să îi educe pe elevi cu privire la viața nativilor din perioada precolonială (unitatea mea pentru nativii americani din clasa a treia stă drept dovadă), majoritatea covârșitoare a programelor școlare americane nu oferă o istorie nativă detaliată și cu multiple fațete. Ni se vorbește despre nativi ca despre câteva triburi, despre vânătoare și wigwams. Nu învățăm despre societățile și politicile complexe, culturile și religiile sau relațiile inter-tribale dintre miile de națiuni indigene. Prin celebrarea Zilei popoarelor indigene, centrăm istoria indigenă.

Pentru cei care nu sunt indigeni și trăiesc în America, cum sunt eu, avem datoria de a ne educa cu privire la istoria precolumbiană a acestor pământuri. Acestea fiind spuse, se poate simți dificil să știi de unde să începi. Pentru această Zi a popoarelor indigene, și pentru fiecare zi a anului, iată câteva resurse pentru a vă educa cu privire la istoria nativilor și la evenimentele actuale.

Muzeul Național Smithsonian al Indienilor Americani oferă o serie de videoclipuri ușor accesibile și educative. Următoarele două săptămâni vor pune în evidență istoria nativilor din New York, în timp ce pe 12 octombrie, „auziți de la tineri activiști nativi care impulsionează această conversație și abordează tensiunea dintre istorie, memorie și mișcările actuale care au loc în întreaga Americă. „

Subliniați mai jos sunt cărțile noastre preferate pentru copii nativi americani, ale primelor națiuni și indigeni, inclusiv multe titluri #ownvoices scrise de autori și ilustratori nativi:

When the Shadbush Blooms, scrisă de Carla Messinger cu Susan Katz, ilustrată de David Kanietakeron Fadden. O tânără indiancă Lenape observă și reflectă asupra modurilor mici și importante în care atât familia ei, cât și strămoșii ei sărbătoresc ciclul anotimpurilor.

Călătoria lui Kiki, scrisă de Kristy Orona-Ramirez, ilustrată de Jonathan Warm Day. Povestea tandră a lui Kiki portretizează cu sensibilitate recompensele și provocările vieții indiene contemporane, în timp ce Kiki se luptă cu moștenirea ei indiană Tiwa și cu rădăcinile din orașul Los Angeles.

Indian No More, scrisă de Charlene Willing McManis cu Traci Sorell. În acest roman plasat în anii 1950, drepturile tribale ale unei fetițe Umpqua în vârstă de zece ani și ale familiei sale sunt reziliate și trebuie să se mute din rezervația lor din Oregon în Los Angeles, unde se așteaptă să se asimileze.

I Remember, compilat de Lee Bennett Hopkins. Într-o celebrare a diversității și a familiei, paisprezece poeți și șaisprezece ilustratori din medii diverse împărtășesc experiențe memorabile din copilărie și reflectă asupra diferitelor lor moșteniri, tradiții și credințe. Printre autorii nativi se numără Cynthia Leitich-Smith, cetățean al națiunii Muscogee (Creek Nation), Joseph Bruchac, de origine Abenaki, și Jorge Argueta, un indian Pipil Nahua din El Salvador. Printre ilustratorii nativi se numără Jeanne Rorex Bridges, de origine Cherokee, și David Kanietakeron Fadden, din clanul Wolf Mohawk.

Acest pământ este pământul meu, scris și ilustrat de George Littlechild. Aclamatul autor și ilustrator nativ George Littlechild scrie despre moștenirea sa nativă, despre strămoșii săi din Plain Cree și despre greutățile cu care s-a confruntat poporul său.

The People Shall Continue, scrisă de Simon J. Ortiz, ilustrată de Sharol Graves. Renumitul poet și povestitor Acoma Pueblo Simon J. Ortiz urmărește progresul nativilor/popopoarelor indigene din America de Nord de la momentul creației până în prezent.

Giving Thanks: A Native American Good Morning Message, scris de Chief Jake Swamp, ilustrat de Erwin Printup. O celebrare tradițională Iroquis a frumuseții și spiritului Mamei Pământ, povestită de un șef Mohawk contemporan. (Disponibil și în limba spaniolă).

Pentru mai multe informații, consultați articolul din Smithsonian Magazine, „Ziua popoarelor indigene: Rethinking How We Celebrate American History.”

Kiana Low este stagiara de toamnă a lui Lee & Low în domeniul alfabetizării. Newyorkeză în vârstă de 18 ani, Kiana a absolvit recent Liceul de Studii Americane de la Lehman College și este o viitoare studentă la Wesleyan University.