La începutul secolului XXI, lumea pare mai divizată ca niciodată: cei bogați devin tot mai bogați, iar cei săraci tot mai săraci. Consecințele globale ale acestui contrast puternic dintre cei „avuți” și cei „neavuți”, precum și dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, a fost unul dintre subiectele principale ale celei de-a treia reuniuni bioVision, care a avut loc la Lyon, Franța, în perioada 8-11 aprilie 2003. Aproximativ 2.000 de reprezentanți ai științei, societății și industriei s-au reunit pentru a discuta despre starea actuală a lumii și despre măsura în care biotehnologia ar putea contribui la rezolvarea numeroaselor probleme care afectează omenirea.

Distanța uriașă dintre lumea dezvoltată și cea în curs de dezvoltare este cel mai bine caracterizată de disponibilitatea alimentelor. Deși există destulă hrană disponibilă pentru a hrăni populația lumii – cu sau fără culturi modificate genetic (GM) – distribuția sa egală rămâne o provocare monumentală. Malnutriția afectează încă 800 de milioane de persoane din țările în curs de dezvoltare și este un factor important care contribuie la jumătate din decesele a milioane de copii în fiecare an din cauza bolilor infecțioase. Accesul la hrană adecvată și sigură – și, la fel de important, la apă potabilă curată – a fost considerat drept un drept fundamental al omului de către vorbitorii și participanții la conferință. Cu toate acestea, după cum a subliniat Mary Robinson, fost Înalt Comisar al Organizației Națiunilor Unite (ONU) pentru Drepturile Omului și șef al Inițiativei pentru o globalizare etică din New York, acest drept nu ar trebui să echivaleze cu distribuirea gratuită a surplusului de alimente din țările mai bogate către cele mai sărace, ci mai degrabă cu punerea în aplicare a unor programe menite să stabilească o dezvoltare durabilă în întreaga lume. Robinson a sugerat, de asemenea, că orice progres în aceste domenii ar trebui să fie monitorizat de organizații independente, cum ar fi ONU. Într-adevăr, după cum a comentat M.S. Swaminathan, președintele Conferințelor Pugwash privind știința și afacerile mondiale, orice stat care a semnat și ratificat un drept la hrană garantat prin constituție pentru populația sa este apoi supus unei mari presiuni pentru a oferi ceea ce a fost promis. El a citat ocazii din India când o astfel de garanție constituțională a determinat comunitățile să caute și să obțină ajutor din partea guvernului indian.

Jacques Diouf, directorul general al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, a sugerat câteva inițiative concrete pentru a favoriza creșterea economică în comunitățile rurale din țările în curs de dezvoltare. Agricultura durabilă și dezvoltarea rurală sunt esențiale pentru punerea în aplicare a unei abordări integrate pentru creșterea producției alimentare și pentru sporirea securității și siguranței alimentare, a explicat el. Prin urmare, producătorii și fermierii locali ar fi mai bine ajutați prin achiziționarea garantată a produselor lor decât prin ajutoare financiare. O astfel de garanție ar fi, de asemenea, eficientă în transferul de noi tehnologii agricole și tehnici de marketing către micile ferme rurale, ceea ce le-ar permite fermierilor să cultive și să vândă alte produse de înaltă calitate.

Lipsă de alimente adecvate în dieta noastră este, de fapt, o problemă globală, care, în mod pervers, unește lumea dezvoltată și cea în curs de dezvoltare. Epidemia de obezitate în creștere în SUA și în alte țări dezvoltate pune o presiune tot mai mare asupra sistemelor de sănătate, iar numărul anual de decese cauzate de bolile legate de obezitate este estimat la peste 300.000 numai în SUA. Soluțiile la această problemă sunt evidente: oamenii ar trebui să mănânce mai puțin zahăr și carne și mai multe fructe și legume, după cum a subliniat Marion Nestle de la Universitatea din New York, SUA. Într-adevăr, există din ce în ce mai multe dovezi conform cărora consumul a doar 50 g de fructe și legume în plus pe zi ar putea reduce semnificativ riscul de boli cardiovasculare și de cancer al unei persoane. De asemenea, în țările în curs de dezvoltare, de multe ori nu lipsa generală de hrană, ci mai degrabă lipsa de alimente nutritive și sănătoase face din oameni o pradă ușoară pentru bolile infecțioase. Iar acest lucru este valabil și pentru bolile cronice, care se manifestă uneori cu 20 de ani mai devreme la persoanele care trăiesc în țările în curs de dezvoltare în comparație cu cele din țările dezvoltate, după cum a subliniat John Harris, un bancher de dezvoltare de la Facultatea de Drept a Universității Manchester din Marea Britanie. Acest lucru se datorează, de obicei, unei deficiențe de antioxidanți și micronutrienți furnizați de legume. În mod paradoxal, deși aceste culturi nu sunt cultivate în cantități suficiente în țările în curs de dezvoltare, legumele reprezintă adesea singura sursă de venit peste nivelul de subzistență pentru micii fermieri din aceste zone. Pentru a contracara astfel de deficiențe nutriționale, biologii europeni au creat orez modificat genetic care produce vitamina A, ceea ce ar putea împiedica orbirea sau chiar moartea a 500.000 de copii în fiecare an. În mod similar, cultivarea orezului bogat în fier și învățarea unor metode de măcinare care să păstreze fierul care altfel se pierde în timpul lustruirii poate face diferențe uriașe în ceea ce privește sănătatea unei comunități.

Diferiți vorbitori au subliniat că îmbunătățirea sănătății copiilor este o strategie eficientă pentru îmbunătățirea sănătății adulților. Nou-născuții mai grei au mai puține șanse de a dezvolta boli coronariene mai târziu în viață și par mai rezistenți la alte boli. China, Costa Rica și Cuba investesc în măsuri preventive de sănătate, iar speranța de viață în aceste țări este mai mare, iar ratele mortalității infantile mai mici decât s-ar aștepta din cauza bogăției lor generale. Dar aceste țări sunt o excepție, iar malnutriția preșcolară se află acum la un nivel uluitor cu 50 % mai mare în Asia de Sud decât în Africa Subsahariană, deși, în general, în prima există mai multe alimente disponibile. Mahtab Bamji, un cercetător medical de la Dangoria Charitable Trust din Hyderabad, India, a recomandat creșterea gradului de conștientizare, accesibilitate și accesibilitate la alimente adecvate și a raportat rezultate promițătoare ale așa-numitelor „agroclinici” care au fost înființate în India pentru a consilia fermierii cu privire la modul de diversificare a culturilor. Cel mai mare imperativ acum este educația femeilor, care sunt adesea cele care conduc ferma și hrănesc copiii.

Cu toate acestea, țările dezvoltate nu sunt scutite de a investi mai mult în sănătatea copiilor lor. Având în vedere cât de important este un start bun pentru o viață sănătoasă, este de neînțeles faptul că mai puțin de 1% din totalul costurilor de sănătate din viața unei persoane sunt cheltuite în primul an, în contrast cu aproximativ 50% în ultimele șase luni. Țările industrializate sunt încă în măsură să facă față, în mod rezonabil, sarcinii tot mai mari a sistemelor lor de sănătate, deoarece populațiile lor îmbătrânite tind să dispună de active monetare considerabile. Cu toate acestea, acum, când tratamentele medicale devin din ce în ce mai elaborate și, prin urmare, costisitoare, propunerea de a redistribui jumătate din bugetul de sănătate al unei națiuni prin reducerea sprijinului pentru ultimele șase luni de viață a produs momente de tăcere neliniștită în audiență.

Acum agricultura durabilă poate fi implementată doar într-un ecosistem sănătos, sustenabilitatea mediului a fost un alt subiect important al reuniunii. Acum, când ne aflăm în pragul unei revoluții biologice-industriale, care sunt măsurile adecvate care trebuie luate pentru a ne asigura că natura este în continuare respectată?

În primul rând, este imperativ să protejăm biodiversitatea. În acest scop, s-a sugerat crearea unor regiuni protejate în care agricultorii să fie despăgubiți pentru cultivarea de soiuri de culturi locale în locul soiurilor biotehnologice cu randament ridicat. Acest lucru ar conserva fondul existent de plante diverse, care sunt esențiale pentru aprofundarea cunoștințelor noastre și a abilităților noastre de a reacționa la dezastrele alimentare și la un mediu în schimbare. În al doilea rând, biotehnologia ar putea fi aplicată în mod diferit în țările în curs de dezvoltare față de țările industrializate și, prin urmare, ar putea produce beneficii diferite. Un exemplu izbitor a fost prezentat de Lothar Willmitzer de la Institutul Max Planck din Golm, Germania, care a descris rezultatele plantării bumbacului modificat genetic Bt, care este rezistent la diverși dăunători. În SUA, doar marii fermieri folosesc această cultură, în timp ce în China, aceasta este cultivată de 5 milioane de mici fermieri. Ulterior, randamentul culturilor s-a îmbunătățit, iar utilizarea pesticidelor a scăzut în ambele țări. Prima a crescut cu 20 %, iar cea de-a doua a scăzut cu 50 % în China, dar, ceea ce este mai important, practicile agricole manuale utilizate acolo înseamnă că, în prezent, cu 75 % mai puțini fermieri se prezintă la clinicile de sănătate locale cu simptome de intoxicație chimică. Prin urmare, în timp ce în lumea dezvoltată introducerea acestei culturi este văzută ca un beneficiu economic pentru o minoritate de agricultori și puțin avantajoasă pentru consumator, în țările în curs de dezvoltare, tehnologia modificată genetic poate avea un impact marcat asupra sănătății.

Biotehnologia a fost prezentată ca o abordare validă pentru a inversa deteriorarea mediului indusă de creșterea actuală a populației și de încercările greșite de dezvoltare din trecut. De exemplu, biotehnologia industrială sau biotehnologia albă (WB) oferă un exemplu concret și elegant al modului în care știința modernă poate oferi alternative mai curate din punct de vedere ecologic la diverse procese bazate pe petrol. WB realizează acest lucru prin exploatarea celulelor vii – drojdie, mucegai și bacterii – pentru a produce diverse bunuri pentru industria chimică, alimentară, textilă și alte industrii. Într-o prezentare elocventă făcută de Feike Sijbesma, de la compania olandeză de biotehnologie DSM și președinte al EuropaBio din Bruxelles, Belgia, WB a fost lăudat ca având potențialul de a aduce beneficii celor trei piloni principali ai sustenabilității: societatea, mediul și economia. Pe lângă faptul că oferă o nouă platformă tehnologică și, prin urmare, creează noi locuri de muncă, WB poate duce la reducerea emisiilor de gaze, a consumului de energie și de apă, a necesarului de materii prime și a producției de deșeuri. Este o tehnologie competitivă, cu costuri reduse, care se poate aplica la producția unui număr tot mai mare de produse, cum ar fi biopolimerii. În mod tradițional, polimerii sunt produși din resurse fosile, cum ar fi petrolul și gazele naturale, în timp ce polimerii pe bază de biopolimeri folosesc ca materii prime materiale regenerabile, cum ar fi zaharurile și porumbul, și reduc utilizarea fosilelor cu 25-55%. În mod similar, vitamina B2 este produsă în mod tradițional printr-un proces chimic îndelungat de opt etape. Un nou proces WB, dezvoltat de BASF în Ludwigshafen, Germania, constă doar într-o singură etapă de fermentare: uleiul vegetal este administrat ciupercii Ashbya gossypii, care îl metabolizează pentru a produce vitamina B2, care este recuperată sub formă de cristale galbene. Acest proces inovator reduce costurile globale și impactul asupra mediului cu 40%, emisiile de dioxid de carbon cu 30%, consumul de resurse cu 60% și deșeurile cu 95%.

Dar, la fel ca în cazul dezvoltării vaccinurilor și a agriculturii, potențialul BM nu poate fi realizat doar de către industrie. Este necesar să se stabilească un dialog între toate părțile interesate – guverne, factori de decizie politică, organizații neguvernamentale și așa mai departe – pentru a discuta oportunitățile, precum și orice preocupări aferente. SUA au adoptat o poziție progresistă față de aceste eforturi inovatoare, în timp ce politicile țărilor europene nu favorizează încă dezvoltarea BM. S-a propus ca Comisia Europeană să își definească propria abordare a BM prin intermediul unor cadre economice și de reglementare mai eficiente și ar trebui să crească gradul de conștientizare a beneficiilor sale și să încurajeze utilizarea acesteia.

De altfel, problema stabilirii unei politici comune de etică pentru aplicarea tehnologiilor moderne a fost un alt subiect discutat pe larg la reuniunea bioVision. Un astfel de exemplu este reprezentat de progresele în domeniul clonării reproductive și terapeutice umane, în care pare deosebit de dificil să se unească culturile care interzic controlul nașterilor prin contracepție cu cele care permit chiar și avorturi târzii atunci când este diagnosticată o boală genetică. James Watson, laureat al premiului Nobel, a vorbit despre frustrarea sa față de actuala conducere a SUA de către creștinii conservatori și a subliniat cât de importante au fost convingerile ateiste ale lui și ale lui Crick în elucidarea bazei structurale a ADN-ului. Fără un Dumnezeu care să se amestece, chimia și fizica au fost capabile să explice cum funcționează biologia, a subliniat el. Este evident că atitudinea lui Watson față de religie nu s-a schimbat de atunci, deoarece el a întrebat de ce opiniile religioase pot influența în continuare deciziile privind domenii de cercetare vechi și emergente, cum ar fi testele genetice sau cercetarea celulelor stem. „Ar fi imoral și crud să trăim cu consecințele greșelilor genetice; este uman să vrei să ajuți orice persoană să fie sănătoasă; testele genetice disponibile în timpul sarcinii sunt puțin folosite, mai puțin decât ar trebui”, a comentat el. Watson a explicat că argumentul prezentat împotriva utilizării depline a tehnicilor genetice este adesea ceea ce el a numit „răul necuantificabil”, adică ce se întâmplă dacă persoane rău intenționate pun mâna pe această tehnologie. El a îndemnat societatea să treacă dincolo de răul necuantificabil și să preia controlul asupra beneficiilor noilor tehnologii pentru a îmbunătăți calitatea vieții. Într-adevăr, a subliniat cu tărie rolul individului în această privință: deciziile privind testele genetice sau îmbunătățirea genetică nu ar trebui să fie luate de guverne sau de organisme religioase, ci de indivizi. Watson a încheiat cu o pledoarie înflăcărată împotriva principiului precauției în general, temându-se că, dacă cei responsabili de protecția societății îl vor îmbrățișa, fructele cercetării nu vor fi culese în mod corespunzător.

Obiectivul reuniunilor bioVision este de a face un bilanț al evoluțiilor actuale în domeniul biotehnologiei și, în mod clar, multe întrebări sunt încă fără răspuns și multe probleme nerezolvate. Dar este cu siguranță important să subliniem potențialul real al biologiei și biotehnologiei pentru crearea unei lumi mai bune pentru noi și pentru generațiile viitoare.