Eșecul este destul de greu, iar să te simți ca un eșec este de-a dreptul îngrozitor. S-ar putea să vă simțiți ca și cum v-ați îneca în vinovăție, rușine, tristețe sau suferință generală.

Și indiferent ce faceți, se pare că nu reușiți să vă scuturați de această stare.

Veste bună: chiar dacă creierul dvs. este construit să vă joace feste, există modalități concrete de a nu vă mai simți ca un eșec fără speranță.

În acest articol, vă vom arăta exact cum să nu vă mai simțiți ca un ratat și cum să vă simțiți confortabil cu greșelile dumneavoastră – în loc să vă fie rușine de ele.

Procesele noastre de gândire autodistructive

Considerați diferența dintre aceste două afirmații:

„Nu am reușit să termin munca de astăzi.”

„Mă simt ca un eșec pentru că nu am terminat munca de astăzi.”

Vă veți da seama că unul este un adevăr obiectiv, iar celălalt este o interpretare subiectivă. Unul se referă la ceva ce ați făcut, iar celălalt se referă la cine sunteți.

Gândire de stare vs. gândire de trăsătură

Acest lucru se numește „a face” vs. „a fi”, sau gândire de „stare” vs. gândire de „trăsătură”. Cu un proces de gândire „a face”, vedeți eșecul ca fiind doar rezultatul a ceva ce ați făcut. Sunteți în continuare inteligent și plin de resurse – puteți doar să schimbați ceea ce faceți data viitoare pentru a evita eșecul.

În celălalt proces de gândire, „a fi”, vedeți situația ca indicând ceva ce sunteți (un eșec). A fi un eșec nu este la fel de ușor de schimbat ca și cum te-ai comportat într-un mod care te-a făcut să eșuezi.

Când te simți un eșec, iei fiecare eșec ca pe o dovadă a unei greșeli personale, în loc să îl vezi ca pe o greșeală sau un simplu ghinion.

Atunci de ce gândim în acest fel? De ce ne simțim ca niște eșecuri atunci când pur și simplu am dat-o în bară?

Biasul de autoservire inversat

Oamenii experimentează de obicei ceva numit „prejudecata de autoservire”. Aceasta înseamnă că, atunci când reușim, credem că acest lucru se datorează propriilor noastre eforturi (cauza internă). Într-o prejudecată de autoservire, atunci când eșuăm, credem că nu a fost vina noastră – că ceva din afara controlului nostru a cauzat acest lucru (cauză externă). Acest lucru ne protejează stima de sine.

Dacă avem de obicei prejudecăți de autoservire, de ce luăm atât de ușor eșecurile personal? Să ne simțim ca un eșec pare a fi o prejudecată autodistructivă.

Bine, ca niște nemernici ce sunt, depresia, anxietatea, trauma și stima de sine scăzută pot acționa pentru a inversa prejudecata de autoservire. Succesele devin noroc, iar eșecurile devin greșeli personale.

Când credem deja că suntem lipsiți de valoare, fără speranță sau proști, este probabil să interpretăm totul ca dovedind aceste convingeri. Acest lucru se datorează faptului că creierul este construit pentru a reduce disonanța cognitivă sau disconfortul pe care îl simțim atunci când convingerile noastre nu corespund realității.

Devenim incapabili să observăm factorii externi care contribuie la eșecurile noastre (lipsa de timp, interferența altor persoane, o noapte proastă de somn, etc.). Și devenim mult mai dispuși să credem că eșecurile noastre sunt doar rezultatele greșelilor noastre personale.

Această prejudecată de autoservire inversă devine un obicei, care duce apoi la o altă problemă.

Profeția autoîmplinită

Într-o profeție autoîmplinită, convingerile noastre despre noi înșine ne influențează să acționăm în moduri care confirmă convingerile noastre inițiale.

Astfel, dacă cineva crede că va eșua, începe să acționeze în consecință; depune mai puțin efort, își stabilește așteptări scăzute și renunță mai devreme. Apoi, fără nicio surpriză, ei chiar eșuează.

Cu toate acestea, eșecul nu se datorează unui defect înnăscut în persoana respectivă. Mai degrabă, se întâmplă ca urmare a unui ciclu negativ care include credința că suntem fără speranță și apoi acționăm în moduri care fac ca această credință să devină realitate. Acest tipar cronic duce la sentimentul de eșec.

Ruperea ciclului

Pentru a înceta să ne mai simțim ca un eșec, trebuie să inversăm profeția care se autoîmplinește, să reparăm prejudecata de autoservire și să separăm realitatea de interpretare. Iată cum să facem acest lucru.

Întoarceți profeția autoîmplinită

Dacă a crede că vom eșua ne determină să acționăm în moduri care duc la eșec, trebuie să credem că vom reuși.

Credința că putem reuși va încuraja comportamentele legate de succes, cum ar fi creșterea motivației și a efortului, ceea ce, la rândul său, face succesul mai probabil. Nici măcar nu va trebui să vă gândiți la asta. Cu toate acestea, este dificil să crezi în succesul tău atunci când te simți ca un eșec.

Cum ar trebui să reușim atunci când pare că tot ce putem face este să eșuăm?

Răspunsul: o mentalitate de creștere. Oamenii care au o mentalitate de creștere sau „incrementală” cred că inteligența și abilitățile nu sunt predeterminate la naștere – că ele pot fi crescute, treptat, prin practică.

Când o persoană cu o mentalitate de creștere se confruntă cu un eșec, ea încearcă din nou și încearcă mai mult. Și adesea se descurcă mai bine, reușind în cele din urmă să aibă succes.

Abordarea opusă, de senzație îngrozitoare, este mentalitatea „fixă”. Atunci când oamenii au o mentalitate fixă sau „de entitate”, ei cred că inteligența și abilitățile sunt fixe și nu pot fi sporite prin efort.

Când o persoană cu o mentalitate fixă se confruntă cu eșecul, ea renunță. Atunci când acest proces se repetă, ele sfârșesc prin a se simți ca un eșec.

Pentru a întrerupe profeția auto-împlinită a eșecului, trebuie să credem că putem reuși. Și dacă adoptăm o mentalitate de creștere față de eșecurile noastre, știm că putem.

Biasul de autoservire inversat

Lucrezi la adoptarea unei mentalități de creștere și la a crede în abilitățile tale. Urmează să abordăm prejudecata de autoservire inversă. Trebuie să găsim o modalitate de a înceta să mai simțim că eșecurile noastre sunt în mod inerent din vina noastră.

O abordare relativ simplă pentru a ne schimba perspectiva este să abordăm stilul nostru atribuțional. Stilul nostru atribuțional este modul în care ne gândim la cauzele a ceea ce se întâmplă – dacă (și cum) atribuim evenimentele la noi înșine sau la factori externi.

Când ne simțim ca un eșec, tinde să fie din cauză că avem un stil de atribuire intern, stabil și global. Acest lucru înseamnă că ne gândim că eșecul este numai vina noastră (intern), că vom eșua adesea (stabil) și că vom eșua în majoritatea lucrurilor (global).

Prin contrast, cineva cu un stil de atribuire extern, instabil și specific va răspunde la eșec gândindu-se: „Nu este numai vina mea (extern), nu voi eșua întotdeauna (instabil) și am succes în afara acestei circumstanțe specifice (specific)”.

Cum ar trebui să-mi schimb stilul de atribuire, dacă nu intenționez să gândesc în acest fel?

Nu vă puteți schimba stilul de atribuire printr-un pocnet din degete, dar puteți exersa schimbarea intenționată a perspectivei cu fiecare eșec – până când veți reuși să vă obișnuiți.

Iată cum funcționează acest lucru:

Intern → Extern

• Considerați toate variabilele în afară de inteligența/capabilitatea dumneavoastră.
• Ai avut un timp limitat?
• Te-ai simțit fizic/mental în cea mai bună formă?
• Ai avut alte lucruri mai importante pe care trebuia să le faci?

Stabil → Instabil

• Gândiți-vă cum s-ar putea schimba lucrurile în viitor.
• Vă veți eșua în continuare dacă veți învăța noi abilități?
• Vă veți eșua în continuare dacă veți cere ajutorul altcuiva?
• Vă veți eșua în continuare dacă veți încerca din nou atunci când veți fi într-un loc mai bun?

Global → Specific

• Considerați toate lucrurile pe care de obicei le faceți bine.
• Ești un prieten bun?
• Te descurci bine la locul de muncă?
• Ești preocupat de sănătate sau de mediu?

Sentimentul de eșec este atât de problematic pentru că este atotcuprinzător. A vă face timp să vă amintiți de celelalte succese actuale și viitoare vă poate împiedica să rămâneți blocat într-un tipar.

Realitate vs. Interpretare

În sfârșit, trebuie să vorbim despre cum să rămânem obiectivi în fața eșecului.

Lăsând la o parte ciclurile și tiparele de sentimente, chiar și un singur eșec ne poate devasta – mai ales atunci când îl lăsăm să se transforme în bulgăre de zăpadă fără proporții.

Diferența dintre a eșua și a te simți ca un eșec constă adesea în distorsiuni cognitive specifice. Acestea sunt moduri în care mințile noastre privesc selectiv eșecul într-o lentilă extra-negativă și nu sunt nici corecte, nici utile.

Iată câteva exemple de distorsiuni cognitive comune și cum să le contracarăm:

Gândire în alb și negru

„Am eșuat o dată, deci trebuie să fiu un ratat.”

INSTEAD: „Am eșuat o dată, dar există încă o mulțime de lucruri la care nu eșuez.”

Catastrofizare

„Am picat testul, așa că probabil voi pica întreaga clasă și va trebui să abandonez școala.”

INSTEAD: „Am picat testul, așa că va trebui să învăț mai mult pentru următorul și să trec clasa.”

Fortune telling

„Știu doar că nu voi obține niciun interviu.”

INSTEAD: „Este probabil să obțin cel puțin un interviu, iar dacă nu, pot oricând să aplic în alte locuri.”

Discounting the positive

„Chiar dacă am luat un B la curs, tot nu este la fel de bine ca un A.”

INSTEAD: „Am luat un B la curs – asta este minunat!”

Cu exercițiu, puteți izola eșecurile până la ceea ce sunt ele cu adevărat – evenimente singulare fără nicio influență asupra restului vieții dumneavoastră. Chiar și „eșecurile colosale”, de obicei, nu ajung să conteze prea mult peste 10 ani.

Un ultim lucru: Fiți plin de compasiune față de voi înșivă. Tratați-vă pe voi înșivă așa cum ați trata o persoană dragă dacă ar eșua. Ce le-ați spune?

În despărțire…

Este cu siguranță dificil să scapi de sentimentul de eșec, chiar dacă știi pașii de urmat. Riley McDanal 16 septembrie 2019