Articles

Noi primim ceea ce merităm

Dacă credem că spiritualismul și materialismul sunt două lucruri separate, atunci ne vom putea bucura doar de unul dintre cele două: cel spre care suntem mai înclinați.
Faptul este că nimeni nu ne poate împiedica să le experimentăm pe amândouă simultan, nimeni altul decât noi înșine. Dacă noi credem că materialismul ne ține departe de sinele nostru adevărat, atunci așa va fi.

Pe de altă parte, dacă avem o perspectivă corectă față de bogăție și de realizarea de sine, atunci le vom putea invita pe amândouă în viața noastră. Nu este un păcat să tânjim după confortul lumii fizice. Bogăția nu ne poate modela viața; pachetele noastre de putere o fac.
Bogăția ne oferă mijloacele de îmbunătățire a calității vieții noastre. Putem alege să fim fie generoși, fie egoiști cu banii pe care îi avem. Aceste opțiuni ne sunt întotdeauna disponibile, indiferent de cantitatea de bani sau de bogăție pe care o deținem.
Cu toate acestea, este posibil să avem la dispoziție mult mai multe opțiuni atunci când avem mai multă bogăție la dispoziție. Aceasta ne conferă o anumită putere în lume. Adesea, mulțumirea începe să se estompeze și lăcomia începe să îi ia locul. Lăcomia menține obiectul dorinței la cel mai înalt nivel de prioritate și îl provoacă pe individ să facă tot ce este necesar pentru a-l dobândi. Pe de altă parte, atunci când știm că merităm ceva, acel ceva va veni cu siguranță în calea noastră, mai ales atunci când suntem liberi de neliniște sau de anxietatea de a ne agăța de lucruri materiale.
Dorința de bogăție ia naștere din invidie. O emoție negativă atrage o alta și ne poate face cu ușurință să cedăm la lăcomie; dar dacă trăim cu o acceptare completă a noastră și a vieții noastre așa cum este, este puțin probabil ca dorința de bogăție să ne dezechilibreze.
Când oamenii cinstiți care duc o viață simplă îi observă pe alții adoptând mijloace nedrepte pentru a câștiga bogăție și reușind să facă acest lucru, ei dezvoltă convingerea că sume uriașe de bani pot fi câștigate doar prin mijloace nedrepte. Dacă vedem că cineva apropiat devine bogat peste noapte, acest lucru ne afectează foarte mult. Apoi, dacă vedem că aceeași persoană pierde cea mai mare parte din acea bogăție din cauza unor cheltuieli neglijente, mulțumim stelelor noastre, pentru că bogăția dispare la fel de repede cum vine.
Putem prelua convingeri din experiențele negative ale altora și ne putem crea viața în consecință. Pe de altă parte, am putea pur și simplu să observăm lumea din jurul nostru ca un spectator, în timp ce suntem încrezători în noi înșine și să privim cum pachetele noastre de putere creează o viață pe care ne-o dorim și o merităm. Întotdeauna primim ceea ce merităm, iar noi merităm ceea ce credem că merităm.

De multe ori, atitudinea oamenilor față de ceilalți se schimbă în rău după ce dobândesc bogăție. Asta nu înseamnă că și noi vom deveni insensibili față de ceilalți dacă am deveni bogați. Dacă avem încredere în noi înșine și suntem conștienți de puterea noastră de a crea pentru noi înșine și de ceea ce ne dorim, nu vom deveni egoiști. Oamenii devin egoiști pentru că nu sunt siguri pe ei înșiși.

Ei se simt nesiguri în legătură cu viitorul lor. Prin urmare, ei vor să-și păstreze averea pentru ei înșiși pentru o dată ulterioară. Trimițându-și pachetele de energie către o probabilă penurie în viitor, ei creează de fapt ceea ce se tem – penurie în viitor!

Există oameni pentru care banii și proprietățile au întâietate față de orice altceva, atât de mult încât își amintesc de Creator doar pentru a-și spori posesiunile materiale. Întregul accent al existenței lor este pus pe tot ceea ce este material. Nemulțumirea lor îi face lacomi, geloși și nesiguri. Ei sunt îndepărtați de Creator. Totuși, nu bogăția lor este cea care îi îndepărtează de Creator. Este propria lor alegere.

Chiar dacă suntem înconjurați de abundență în sens material, putem fi conectați cu sinele nostru adevărat prin observarea propriilor noastre acțiuni. Fiind conștienți de karma noastră, ne putem verifica acțiunile. Putem alege cu grijă cuvintele pe care le rostim. A vorbi cu atenție necesită practică. Observarea și corectarea gândurilor noastre este cea care necesită un efort maxim, cel puțin, inițial, până când devine un obicei.
Let The Power Be With You; Wisdom Tree.