Măimuță păianjen lânos, (genul Brachyteles), numită și muriqui, primată extrem de rară care trăiește numai în pădurile atlantice rămase din sud-estul Braziliei. Maimuța păianjen lânos este cea mai mare maimuță din America de Sud și este intermediară ca structură și aspect între maimuțele lânos (genul Lagothrix) și maimuțele păianjen (genul Ateles). Blana sa groasă, corpul greu și abdomenul proeminent sunt asemănătoare cu cele ale maimuțelor lânos, în timp ce degetele reduse și membrele lungi se aseamănă cu cele ale maimuțelor păianjen.

Maimuța păianjen lânos are o lungime de 45-63 cm (17-25 inch), excluzând coada prehensilă de 65-80 cm; femelele cântăresc în medie 8 kg (17,6 lire), iar masculii 9,6 kg. Corpul său este gălbui sau maro, iar fața este lipsită de păr. Un studiu recent a arătat că există două specii. Muriquiul sudic (B. arachnoides), din statele Rio de Janeiro și São Paulo, are fața neagră și nu are deloc degetul mare, iar caninii masculului sunt mult mai lungi decât ai femelei. La muriqui nordic (B. hypoxanthus), din Bahia, Minas Gerais și Espiritu Santo, fața este pestriță, roz și neagră, există un degetul mare rudimentar, iar cele două sexe au caninii de aceeași mărime.

Ambele specii sunt active ziua și se deplasează printre vârfurile copacilor, adunându-și hrana din frunze, semințe și fructe și atârnând frecvent de coadă. Studiile de teren raportează grupuri sociale mici și flexibile. Unele variații comportamentale observate între specii, cum ar fi gradul de competiție între masculi, pot fi corelate cu diferența dintre dinții canini.

Măimuțele păianjen lânos sunt mai strâns înrudite cu maimuțele lânos decât cu maimuțele păianjen, dar toate fac parte din familia Atelidae a maimuțelor din Lumea Nouă. Ele sunt considerate pe cale de dispariție critică, deoarece habitatele lor forestiere sunt extrem de fragmentate.