III. DUMNEZEUL PĂMÂNTULUI

Dumnezeu este revelat ca Dumnezeu al pământului, în a doua Sa apariție cu a treia vorbire, în promisiunea făcută lui Avraam că va da țara Canaanului seminței sale (Gen. 12:6-7). În prima Sa apariție, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam. În a doua Sa apariție, El i-a promis lui Avraam că va da țara Canaanului seminței sale. Sămânța lui Avraam, în general, se referă la urmașii săi pământești, evreii, Israel. Dar, în sens restrâns, sămânța se referă la Hristos (Gal. 3:16).

Chiar și până astăzi, evreii nu au moștenit pe deplin țara. Ei nu o vor moșteni pe deplin până în momentul restaurării, când Hristos va reveni. Hristos se va întoarce ca sămânță unică a lui Avraam și va moșteni țara cea bună de la Marea Mare, Marea Mediterană, până la Râul cel Mare, Eufratul. De ani de zile au existat dispute și conferințe cu privire la granițele națiunii Israel, dar când Isus se va întoarce ca sămânță unică a lui Avraam, El va clarifica situația și va moșteni pământul cel bun.

Dumnezeu a dat acest pământ seminței lui Avraam pentru că Dumnezeu este Dumnezeul pământului, Dumnezeul, Proprietarul, al pământului. Guvernele pământești pot crede că teritoriile respective le aparțin, dar, de fapt, întregul pământ aparține lui Iehova Dumnezeu (Ps. 24:1). Dumnezeul lui Avraam este Dumnezeul pământului. În calitate de Posesor și Proprietar al pământului, El are dreptul să îl dea urmașilor prietenului Său.

IV. Dumnezeul grijii secrete pentru aleșii Săi

Dumnezeul lui Avraam este văzut ca Dumnezeul grijii secrete pentru aleșii Săi în salvarea lui Avraam de insultarea soției sale de către Faraon (Gen. 12:10-20). Dumnezeu Și-a exercitat grija Sa ascunsă, grija Sa secretă, pentru a-i salva pe prietenul Său Avraam și pe soția sa. El este Dumnezeul grijii secrete pentru aleșii Săi pentru a-i salva pe aleșii Săi din necazurile lor.

V. Dumnezeul mângâierii și al încurajării

Dumnezeu este văzut ca Dumnezeul mângâierii și al încurajării în cel de-al patrulea cuvânt al Său adresat lui Avraam după ce Lot l-a părăsit. În vorbirea Sa, Dumnezeu a promis că îi va da lui Avraam și seminței sale pământul Canaan cât se vede în patru direcții și că va face ca sămânța lui să fie la fel de numeroasă ca țărâna pământului (Gen. 13:14-17). Avraam și Lot s-au îmbogățit amândoi. Aveau multe turme, cirezi și corturi, iar pământul era prea mic pentru ca ei să locuiască împreună. Atunci Avraam i-a cerut lui Lot să aleagă partea de pământ pe care o dorea, iar Lot l-a părăsit.

Avraam a rămas într-o stare de singurătate. Tatăl său murise, iar nepotul său Lot plecase. Atunci Dumnezeu a venit să-l mângâie și să-l încurajeze, promițându-i că-i va da lui și seminței sale pământul Canaan până unde va putea vedea și că va face ca sămânța lui să fie la fel de numeroasă ca praful pământului. Nimeni nu poate număra câți urmași i-a dat Dumnezeu lui Avraam, pentru că ei sunt nenumărați. Mulți dintre urmașii săi au fost uciși de cele patru feluri de lăcuste din Ioel 1:4, semnificând guvernele neamurilor cu armatele lor invadatoare. Aceste lăcuste erau ca valurile din Marea Mediterană, care au venit să măture Israelul ca praful. Dar, indiferent cât de mult spălau apele praful, mai rămânea ceva nisip. De aceea, în Geneza 22:17, urmașii lui Avraam nu sunt comparați cu praful, ci cu nisipul de pe malul mării. Unii dintre urmașii lui Avraam sunt în ceruri ca stelele. Alții sunt praful, dar mulți dintre ei au fost măturați. Cei care au rămas după răzuire sunt ca nisipul de pe malul mării Mediterane. Prin părtășia noastră, sper că ne putem da seama că, în ochii lui Dumnezeu și în inima lui Dumnezeu, Avraam a fost o persoană specială.

(Istoria lui Dumnezeu în uniunea Sa cu omul, capitolul 7, de Witness Lee)

.