În ultimele versete din 1 Samuel 14, găsim un rezumat al domniei lui Saul, sau cel puțin al primilor săi ani ca rege. Este interesant faptul că tonul general al acestui rezumat este pozitiv. În ciuda faptului că Samuel i-a spus lui Saul că nu va avea o dinastie din cauza sacrificiului său ilicit (13:9-14), Saul pare devotat îndatoririlor sale de comandant al armatelor lui Israel. El „își stabilește suveranitatea asupra lui Israel”, ni se spune, ceea ce înseamnă că adună triburile lui Israel într-o unitate națională capabilă să țină piept (sau cel puțin să hărțuiască) celorlalte puteri din regiune. Mai mult, el construiește armata lui Israel, cercetând și recrutând „orice bărbat puternic sau orice bărbat viteaz”, așa cum Samuel spusese că va face regele (8:11). Și Saul conduce Israelul în lupte împotriva multora dintre vecinii săi ostili, inclusiv Moab, Amon, Edom, Țoba, Amalec și, mai presus de toate, filistenii. Aceste bătălii nu sunt ușoare, conflictele cu filistenii se spune că sunt deosebit de „aprige”. Saul, prin urmare, este un rege al câmpului de luptă, unul care îndură multe greutăți. După cum scrie Matthew Henry: „Nu avea prea multe motive să fie mândru de demnitatea sa regală și nici vreunul dintre vecinii săi nu avea motive să-l invidieze, pentru că nu s-a bucurat prea mult de el însuși după ce a preluat regatul. Nu-și putea supăra dușmanii fără ca el însuși să aibă parte de supărare, astfel de spini sunt coroanele cu care sunt capitonate”. Dar prin această supărare, Saul realizează ceea ce regele ar trebui să realizeze – eliberează poporul lui Dumnezeu.

Saul este, de asemenea, beneficiarul unor binecuvântări familiale. Acest pasaj vorbește despre trei fii și două fiice din căsătoria sa cu Ahinoam. (O altă soție și încă doi fii sunt menționați în 2 Samuel 21:8.) Între timp, o rudă a lui Saul, Abner, îi servește ca general.

Așa că domnia lui Saul nu este un eșec total, cel puțin din punct de vedere uman. Dar ceva lipsește, iar un rezumat similar al domniei lui David (2 Sam. 8) dezvăluie ce este. Ni se spune că „Domnul l-a păstrat pe David oriunde a mers” (2 Sam. 8:6, 14). Dumnezeu nu este cu Saul așa cum va fi cu David. Trebuie să ne amintim că Saul este ideea pe care o are poporul despre un rege – atrăgător, impresionant, nobil. Dar îi lipsește calitatea-cheie pe care Dumnezeu vrea să o vadă la un rege – credincioșia din inimă care duce la ascultarea legământului. Fără acest atribut, Saul este un eșec în ochii lui Dumnezeu, indiferent cât de mult succes ar putea părea în ochii oamenilor.

.