„Pe 17 iulie 1960, am fost arestat, împreună cu alți șapte studenți, pentru că am militat pentru dreptul de a folosi o bibliotecă publică în orașul meu natal, Greenville, S.C. Îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri, pentru că acea zi mi-a schimbat viața pentru totdeauna. Din acea experiență, mi-am pierdut teama de a fi încarcerat pentru o cauză justă. Am continuat să îl întâlnesc pe Dr. King și mi-am dedicat inima și sufletul luptei pentru dreptate, egalitate și acces egal. În tradiția apostolului Pavel, m-am oferit pe mine însumi – mintea, trupul și sufletul meu – ca jertfă vie.

„De-a lungul carierei mele de slujire, Dumnezeu m-a ținut în îmbrățișarea brațelor sale iubitoare și m-a protejat pe mine și familia mea de pericole, văzute și nevăzute. Acum, în ultimii ani ai vieții mele, la 76 de ani, îmi este din ce în ce mai greu să îndeplinesc sarcinile de rutină, iar deplasarea este o provocare tot mai mare. Eu și familia mea am început să observăm schimbări în urmă cu aproximativ trei ani. Pentru o vreme, am rezistat să îmi întrerup munca pentru a vizita un medic. Dar, pe măsură ce luptele mele fizice zilnice se intensificau, nu mai puteam ignora simptomele, așa că am consimțit.

„După o baterie de teste, medicii mei au identificat problema ca fiind boala Parkinson, o boală care l-a învins pe tatăl meu.

„Recunoașterea efectelor acestei boli asupra mea a fost dureroasă, iar eu am înțeles greu gravitatea ei. Pentru mine, un diagnostic de Parkinson nu este un semn de oprire, ci mai degrabă un semnal că trebuie să fac schimbări în stilul de viață și să mă dedic terapiei fizice în speranța de a încetini evoluția bolii.

„Sunt departe de a fi singur. Dumnezeu continuă să-mi ofere noi oportunități de a sluji. Acest diagnostic este personal, dar este mai mult decât atât. Este o oportunitate pentru mine de a-mi folosi vocea pentru a ajuta la găsirea unui leac pentru o boală care afectează între 7 și 10 milioane de persoane din întreaga lume. Aproximativ 60.000 de americani sunt diagnosticați cu Parkinson în fiecare an.

„Voi continua să încerc să insuflu speranță celor fără speranță, să extind democrația noastră către cei lipsiți de drepturi și să eliberez prizonierii nevinovați din întreaga lume. De asemenea, voi petrece ceva timp lucrând la cartea mea de memorii, astfel încât să pot împărtăși cu alții lecțiile pe care le-am învățat în viața mea de serviciu public. Afirm cu tărie că prefer să mă uzez decât să ruginesc.

„Vreau să mulțumesc familiei și prietenilor mei care continuă să aibă grijă de mine și să mă susțină. Voi avea nevoie de rugăciunile și de înțelegerea voastră plină de har în timp ce îmi asum această nouă provocare. În timp ce continuăm lupta pentru drepturile omului, amintiți-vă că Dumnezeu ne va ajuta să trecem peste, chiar și în momentele noastre de la miezul nopții.

„Păstrați speranța vie!

„Rev. Jesse L. Jackson, Sr.”

.