Biblia are multe de spus despre acest popor antic. Ei își urmăresc linia de sânge până la Arphaxad, care a fost, de asemenea, un strămoș al lui Avraam, Isaac și Iacov (Israel). Descendenții lui Arphaxad s-au stabilit în ținutul Șinar și în orașul Babilon. Ei s-au stabilit, de asemenea, în apropierea orașului Ur, unde a trăit Abram (Avraam) înainte ca Dumnezeu să-l cheme.

Alți babilonieni s-au mutat mai la nord în Mesopotamia, stabilindu-se lângă lacul Van. Acest lac, care se află aproximativ la jumătatea distanței dintre Marea Caspică și Marea Mediterană, a fost casa lui Haran, un strămoș al lui Lot (nepotul lui Avram). Aici a fost locul unde urmașii lui Arphaxad au fost numiți pentru prima dată „babilonieni”. Dar, mai des, ei au fost numiți poporul din Van.

După înfrângerea și căderea Babilonului, babilonienii au fugit de medieni și persani. Babilonienii au fugit mai târziu la Marea Neagră, apoi s-au stabilit în sud-estul Europei. De aici, ei au călătorit spre vest către Imperiul Roman – nordul Italiei, Galia (Franța) și Spania, chiar și nordul Africii.

În timpul epocii de dominație greacă asupra Babilonului, mulți babilonieni au trăit în Siria. Mai târziu, acești exilați au fost vânduți ca sclavi romanilor latini. Acești romani aveau să-i elibereze mai târziu pe descendenții sclavilor babilonieni.

Astăzi, acești oameni locuiesc încă în centrul și sud-vestul Europei. Prin urmare, atunci când profeția biblică se referă la babilonieni, ea se referă la oamenii din aceste zone.

.