Telefoanele au fost punctul central al mijloacelor de comunicare timp de mulți ani. Telefonul a fost inventat de Alexander Graham Bell după o mulțime de încercări și erori în 1870. Invenția telefonului, așa cum este numit astăzi, a început cu transmiterea vorbirii pe cale electrică. Telegraful și telefonul sunt ambele sisteme electronice bazate pe fire. Telefonul a fost rezultatul eforturilor depuse de domnul Bell pentru a perfecționa telegraful. Acesta era foarte solicitat, deoarece era posibilă comunicarea vocală între două persoane. Era un fenomen nemaiauzit și oamenii îl criticau în aceeași măsură în care îl acceptau.

Telefoanele erau un echipament mare și staționar și puteau comunica doar între grupuri specificate de indivizi. De atunci, telefoanele au fost improvizate și au fost făcute să arate atractiv, elegant și sunt un dispozitiv la îndemână. Inginerii au folosit materiale mai ușoare și durabile în încercarea de a face telefoanele portabile și eficiente. Prin anii 1950, telefoanele au devenit destul de eficiente și nu mai erau atât de incomode.

O doamnă pe nume Teri Pall a inventat telefonul fără fir în 1965. Ea era cântăreață de jazz de profesie și a venit cu ideea de a elimina cablajul și de a face telefonul fără fir. Un astfel de telefon fără fir funcționa la o frecvență joasă de 47-49 MHz și funcționa bine doar în zone mici. Versiunile avansate ale telefoanelor fără fir cu frecvență mai mare sunt capabile să funcționeze impecabil în spații mari. Eficiența telefoanelor de înaltă frecvență este superioară celei a telefoanelor de frecvență joasă, cu o securitate mai bună, deoarece a devenit dificil să se intervină în convorbiri.

Comisia Federală de Comunicații sau FCC a acordat permisiunea companiilor de a fabrica telefoane cu frecvența de 900 MHZ doar până în 1994. Această mișcare a guvernului a declanșat o creștere a cererii de telefoane fără fir. Frecvența de 900 Mhz era ideală pentru a elimina statica cauzată de pereți, aparate și interferențele în semnale cauzate de alte obiecte. Acestea ofereau o ieșire sonoră de înaltă calitate, dar erau totuși predispuse la interceptări. Pentru a întări securitatea, FCC a permis producătorilor să fabrice telefoane cu frecvențe de 2,4 GHZ și 5,8 GHZ.

Acestea sunt telefoane fără fir securizate și nu pot fi întrerupte de niciun scanner radio. Telefoanele fără fir high-end au evoluat în primul rând ținând cont de confidențialitatea conversațiilor.