Friedrich von Wieser, (n. 10 iulie 1851, Viena, Austria – d. 23 iulie 1926, Sankt Gilgen), economist care a fost unul dintre principalii membri ai școlii austriece de economie, alături de Carl Menger și Eugen von Böhm-Bawerk.

Wieser a urmat cursurile Universității din Viena între 1868 și 1872 și apoi a intrat în serviciul guvernamental. Ca și colegul său, Böhm-Bawerk, lui Wieser i s-a permis să studieze cu cei trei fondatori ai școlii germane de economie istorică-Karl Knies la Heidelberg, Wilhelm Georg Roscher la Leipzig și Bruno Hildebrand la Jena. Activitatea lui Menger a exercitat o influență profundă asupra lui Wieser. În 1884 a plecat la Universitatea din Praga, iar în 1903 i-a succedat lui Menger la Universitatea din Viena. Ulterior a ocupat funcții oficiale și a fost ministru al comerțului în ultimul guvern al Imperiului Austro-Ungar.

Cele mai importante două lucrări ale sale sunt Der natürliche Wert (1889; „Valoarea naturală”) și Grundriss der Sozialökonomik (1914; „Fundamentele economiei sociale”). În prima dintre acestea, a dezvoltat teoria costurilor din școala austriacă, pornind de la abordarea valorii subiective a lui Menger și introducând conceptul de cost de oportunitate. În Sozialökonomik, principiul utilității marginale este punctul de plecare pentru o analiză a unor sisteme de relații economice din ce în ce mai elaborate

.