Este o situație obișnuită: persoana de lângă tine căscănește, forțându-te să deschizi gura și să tragi o gură mare de aer. Acest lucru se întâmplă, bineînțeles, pentru că lătratul este contagios. Dar noi cercetări arată că femeile sunt mai susceptibile de a prinde un căscat decât bărbații, scrie Laurel Hamers pentru Science.

Cercetătorii italieni au urmărit pe furiș mai mult de 4.000 de căscaturi în lumea reală pe parcursul a cinci ani și au descoperit că, în 54% din cazuri, femeile au căscat după ce au văzut pe altcineva căscând. Bărbații au bâiguit în imitație doar în aproximativ 41 la sută din timp, relatează echipa în Royal Society Open Science.

Diferența nu a apărut pentru că femeile sunt mai somnoroase decât bărbații: Ambele grupuri au prezentat rate similare de căscaturi „spontane”, sau căscaturi care nu au urmat căscatul altcuiva. Cercetătorii au remarcat, de asemenea, că legăturile sociale sunt importante în ceea ce privește cât de contagios este un căscat – prietenii și rudele au mai multe șanse de a stârni căscaturi simpatice decât cunoștințele.

„Gradul de legătură socială între individ este important pentru bâiguiala contagioasă, dar și sexul”, spune unul dintre cercetătorii studiului, Elisabetta Palagi de la Universitatea din Pisa, relatează Steve Connor pentru The Independent. „Aceste două variabile interacționează una cu cealaltă pentru a influența probabilitatea ca o persoană să ia parte la un bocete contagios.”

Din cauza unor astfel de rezultate, cercetătorii cred că bocetele ar putea fi o măsură a cât de empatici sunt oamenii. Alte animale care creează legături sociale, cum ar fi lupii, tind să arate căscaturi contagioase. Persoanele cu trăsături psihopatice sunt mai puțin susceptibile de a prinde un căscat, poate din cauza lipsei de conexiune emoțională cu cei din jurul lor.

Dar punerea cap la cap a întregului tablou este complicată: Unii cercetători au sugerat că copiii cu autism nu prind bâlbâieli din cauza unui anumit tip de deficit de empatie, dar o urmărire atentă arată că acelor copii le lipsesc doar indicii faciale care duc la un bâsâit contagios. Problema nu este în capacitatea copiilor de a empatiza, ci în tendința lor de a evita contactul vizual.

Cu toate acestea, alte cercetări sugerează că femeile empatizează cu ceilalți mai mult decât bărbații. Nu este clar dacă acest lucru se datorează antrenamentului social sau unei diferențe biologice. Dar diferența pare să se manifeste în modul în care este cu adevărat molipsitor un căscat contagios.